Calificativele acordate de către membrii Comisiei de licențiere în profesia de avocat, în cazul persoanelor care vor fi examinate pentru a accede în avocatură, vor putea fi contestate. Curtea Constituțională a declarat drept neconstutițional textul din art. 43 alin. 5 din Legea avocaturii ”…în partea ce ţine de procedura de organizare a examenelor. Calificativul acordat nu poate fi contestat”. Curtea a analizat sesizarea prin prisma articolelor 20 și 43 din Constituție. Potrivit Curții Constituționale, magistrații au reținut că independența profesiei de avocat față de stat constituie, în toate manifestările sale generale, una dintre caracteristicile societății libere. Interesul publicului de a avea o societate liberă nu cunoaște un domeniu mai sensibil decât independența, imparțialitatea și disponibilitatea avocaților față cetățeni, prin oferirea de sfaturi și de servicii juridice. Astfel, membrii profesiilor juridice trebuie să fie bine-pregătiți și integri din punct de vedere etic. De aici și necesitatea unei examinări adecvate a celor care doresc să acceadă în profesia de avocat, de către o Comisie de licențiere creată de Uniunea Avocaților. Totuși, Curtea a subliniat că și Uniunea Avocaților trebuie să-și exercite mandatul, prin structurile sale, de o manieră care să consolideze percepția publică potrivit căreia în profesia de avocat trebuie să fie admise doar persoanele care întrunesc standardele acestei profesii, de o manieră nediscriminatorie. Prin urmare, o față a monedei este reprezentată de principiul autoguvernării acestei profesii, iar cealaltă față de existența unor proceduri corecte, care nu subminează în mod nerezonabil încrederea publică în profesia de avocat. Dacă există persoane bine-pregătite în materie de drept care doresc să fie avocați, iar acestea nu trec examenul prevăzut de lege din cauza unor proceduri defectuoase, poate fi afectată încrederea generală în profesia de avocat. Având în vedere că hotărârile Comisiei de licențiere a profesiei de avocat pot fi contestate în contenciosul administrativ în partea ce tine de procedura de organizare a examenelor, însă calificativul acordat nu poate fi contestat, Curtea a trecut această soluție legislativă prin filtrul principiilor și considerentelor enunțate în unele cauze relevante judecate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Alexandridis v. Grecia, 21 februarie 2008; Bigaeva v. Grecia, 28 mai 2009; Lombardi Vallauri v. Italia, 20 octombrie 2009). Jurisprudența europeană trecută în revistă de către Curte i-a permis acesteia să ajungă la concluzia neconstituționalității articolului 43 alin. (4) din Legea cu privire la avocatură, care stabilește că hotărârile Comisiei de licențiere a profesiei de avocat pot fi contestate în contencios administrativ numai în partea ce tine de procedura de organizare a examenelor și că calificativul acordat nu poate fi contestat. Astfel, Curtea a subliniat că controlul instanței de contencios administrativ trebuie să fie unul deplin, în fapt și în drept, cu privire la orice aspect (procedural sau substanțial). De asemenea, pentru inițierea unui dialog judiciar, Curtea a examinat și problema întinderii controlului efectuat de către instanțele de contencios administrativ, atunci când în fața lor sunt contestate hotărârile Comisiei de licențiere. Astfel, în măsura în care sunt ridicate probleme ce țin de drepturile fundamentale ale persoanei, pretins a fi încălcate prin adoptarea hotărârilor de către Comisia de licențiere, instanțele de contencios administrativ trebuie să efectueze un control care să asigure protecția efectivă a acestor drepturi, în conformitate cu Constituția, cu jurisprudența Curții Constituționale, cu Convenția Europeană și cu jurisprudența Curții Europene. În schimb, dacă sunt ridicate probleme teoretice privind baremul stabilit și punctajul acordat de către Comisia de licențiere, instanțele de contencios administrativ nu trebuie să-și substituie viziunea cu cea a Comisiei de licențiere, ci trebuie să verifice doar dacă hotărârea Comisiei este una rezonabilă. Curtea a menționat că standardul rezonabilității presupune, din această perspectivă, ca instanțele de contencios administrativ să verifice dacă motivarea punctajului de către Comisie sprijină, în întregul ei, hotărârea adoptată. Ele nu trebuie să se angajeze de novo într-o altă motivare, într-o motivare proprie. Ele nu trebuie să se substituie Comisiei de licențiere. Trebuie analizate motivele ca întreg, nu fiecare motiv particular. Cu alte cuvinte, instanța de contencios administrativ nu trebuie să se bazeze pe o eroare sau pe un element al hotărârii Comisiei care nu afectează hotărârea ca întreg. Cu privire la existența unor garanții procedurale efective, Curtea a reținut că prestațiile subiecților hotărârilor Comisiei de licențiere declarate nerezonabile de către instanțele de contencios administrativ trebuie reevaluate, prin reverificarea lucrării scrise și a înregistrărilor audio ale răspunsului prezentat la proba orală de către o comisie independentă, alta decât Comisia de licențiere. În acest sens, Curtea a emis o adresă către Parlamentul Republicii Moldova pentru amendarea Legii cu privire la avocatură. Prin urmare, Curtea a subliniat că prerogativa organizării examenelor de către Uniunea Avocaților constituie o caracteristică a funcției sale de autoorganizare, caracteristică ce nu contravine Constituției. Totuși, această funcție a sa trebuie exercitată prin respectarea drepturilor fundamentale ale persoanei și prin adoptarea unor hotărâri rezonabile de către Comisia de licențiere, atunci când se evaluează cunoștințele candidaților la profesia de avocat. Prin urmare,  Curtea admis parțial excepția de neconstituționalitate și a declarat neconstituțional textul ”în partea ce ține de procedura de organizare a examenelor. Calificativul acordat nu poate fi contestat” din articolul 43 alin. (4) din Legea cu privire la avocatură