Proiectul de lege care are drept scop ajustarea prevederilor naționale la cele internaționale, privind statutul de Exportator Aprobat și procedurile simplificate de vămuire conține mai mulți factori de corupție, iar autorii trebuie să îl modifice. Mai exact, experții susțin că acordarea dreptului Serviciului Vamal de a solicita de la agentul economic informaţii suplimentare în procesul de examinare a cererii de acordare a statutului de exportator aprobat, într-un termen-limită, care să nu depăşească 30 de zile calendaristice de la data primirii cererii este o cerinţă excesivă. Asta pentru că ”există riscul ca agentul economic să nu-şi poată îndeplini în termenul prevăzut obligaţia de a prezenta informaţiile suplimentare”. Potrivit acestora, termenul trebuie să curgă din momentul informării solicitantului cu privire la prezentarea informaţiilor suplimentare. Pericolul aplicării acestei norme constă în faptul că agentul economic, în cazul care va considera că nu reuşeşte să prezinte informaţiile solicitate va recurge la metode corupte pentru a-şi valorifica obligaţiile. De asemenea, experții nu sunt deacord nici cu prevederea care stabileşte dreptul Serviciului Vamal de a aproba prin ordin lista mărfurilor exceptate de la procedurile simplificate, altele decât cele prevăzute la pct. 7 din proiect (mărfurile care cad sub incidenţa Legii nr.1163-XIV din 26 iulie 2000 cu privire la controlul exportului, reexportului, importului şi tranzitului de mărfuri strategice; mărfurile care cad sub incidenţa Legii nr.132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice; mărfurile pentru care legislaţia prevede prelevarea de către organul vamal, la fiecare operaţiune, a probelor şi mostrelor în vederea efectuării cercetărilor, expertizei). Prin norma dată se acordă dreptul Serviciului Vamal de a deroga de la condiţiile generale de exceptare a unor mărfuri de la procedurile simplificate, prin aprobarea listei mărfurilor exceptate printr-un ordin al Serviciului Vamal. Experții menționează că există riscul ca autoritatea vamală, la propria discreţie, să includă în lista dată anumite categorii de mărfuri care nu reprezintă un pericol din punct de vedere social sau economic, pentru a eluda procedura simplificată de vămuire a mărfii. Astfel, caracterul discreţionar al normei fac imposibilă tragerea la răspundere a factorilor de decizie, care la implementare vor conștientiza impunitatea lor pentru abuzurile săvârșite în procesul de aplicare, și deci astfel va perpetua săvârșirea actelor de abuz. Astfel, aceștia recomandă ca regulamentul să fie completat cu lista mărfurilor exceptate de la procedurile simplificate. Experții mai precizează că atribuirea dreptului Serviciului Vamal de a acorda titularului autorizaţiei de Agent Economic Autorizat un termen suplimentar de suspendare a autorizaţiei, dar nu mai mult de 30 de zile calendaristice, cu condiţia ca acesta să fi acţionat cu bună-credinţă este excesivă şi abuzivă. Astfel, buna-credinţă este un principiu care stă la baza raporturilor juridice privind exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor persoanelor fizice şi juridice care rezultă din anumite angajamente/contracte (potrivit art.9. din Codul civil ”Persoanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile cu bună-credinţă, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri. Buna-credinţă se prezumă până la proba contrară”). În speţă, sunt reglementate raporturile juridice privind prelungirea suplimentară a termenului de suspendare a autorizaţiei de Agent Economic Autorizat pe cauzele prevăzute la pct.25 din proiect, ceea ce prezumă că responsabilii sunt obligaţi să verifice conformitatea la încălcările depistate, bazându-se pe documente confirmative care au dus la remedierea încălcărilor vamale, iar buna-credinţă fiind aplicată la aprecierea corectitudinii exercitării drepturilor şi obligaţiilor titularului. În caz contrar, există riscul ca responsabilii, la propria discreţie, să stabilească şi determine faptul dacă persoana a acţionat cu bună-credinţă sau cu rea-credinţă, fără careva restricţii în acest sens. Astfel, prelungirea suplimentară a termenului de suspendare a autorizaţiei de Agent Economic Autorizat trebuie efectuată de către Serviciul Vamal în baza unor documente confirmative care să justifice necesitatea prelungirii termenului (de exemplu: este necesar de timp pentru a remedia încălcările vamale care au dus la suspendarea autorizaţiei, prin prezentarea documentelor care să confirme că sunt întreprinse careva măsuri de înlăturare a încălcărilor date etc.). Există riscul promovării intereselor private, contra unor avantaje, beneficii sau remuneraţii necuvenite privind prelungirea suplimentară a termenului autorizaţiei de Agent Economic Autorizat, iar aceştia, la rândul lor, vor fi tentaţi să recurgă la modalităţi ilicite (acte de corupţie şi conexe acestora) pentru a se proteja de efectele considerabile pe care aceste discreţii le pot avea asupra lor. În rezultat, experții le recomandă autorilor să stabilească expres criteriile şi condiţiile de suspendare suplimentară a autorizaţiei de Agent Economic Autorizat.