Ministerul Justiţiei a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Serghei Lazăr, Liuba Pruteanu - judecători și  Daniela Chiriac, Igor Cerchez, Alexei Axentiev - procurori, privind încasarea în ordine de regres sumei de 323.388 de lei. În motivarea acțiunii, Ministerul Justiției a invocat că în ianuarie 2014 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a pronunţat hotărârea în cauza T.M. şi C.M. vs. Republica Moldova. În această speţă, o femeie s-a plâns în faţa Curţii Europene că drepturile sale garantate de articolul 3 şi 8 din Convenţie au fost încălcate ca urmare a omisiunii autorităţilor de acordare de protecţie de la violenţa în familie. CtEDO a obligat Guvernul Republicii Moldova să achite în beneficiul reclamantei suma de 15.000 de euro pentru prejudiciul moral şi suma de 2150 de euro cu titlu de costuri şi cheltuieli, care trebuie să fie convertite în lei moldoveneşti conform ratei de schimb aplicabile la data efectuării plăţii, plus orice taxă care poate fi percepută. În acest scop, în iulie 2014 Ministerul Finanţelor a transferat suma de 323.388 de lei în contul femeiei. Ministerul Justiției a precizat, însă, că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege privind tragerea la răspundere materială a magistraților în ordine de regres şi anume: existenţa faptului prejudiciului cauzat, vinovăţia pârâților constatată prin Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, legătura cauzală dintre faptele ilicite ale acestora (omisiunea autorităţilor naţionale de manifestare a diligenţei corespunzătoare întru protecţia reclamantelor împotriva violenţei în familie) şi prejudiciul cauzat. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (1) şi (2) al Legii cu privire la agentul guvernamental, statul are dreptul de regres împotriva persoanelor ale căror acţiuni sau inacţiuni au determinat ori au contribuit semnificativ la încălcarea prevederilor Convenţiei care a fost constatată printr-o hotărâre sau a impus soluţionarea amiabilă a cauzei aflate pe rolul Curţii Europene ori formularea unei declaraţii unilaterale. Sumele stabilite prin hotărârea sau decizia Curţii Europene, prin acordul de soluţionare amiabilă a cauzei aflate pe rolul Curţii Europene sau prin declaraţia unilaterală se restituie în baza unei hotărâri judecătoreşti, proporţional vinovăţiei stabilite. Reieşind din dispoziţiile normei citate, Ministerul Justiţiei este obligat să intenteze acţiunea în regres, dacă se întrunesc condiţiile stabilite prin lege, în termen de trei ani din ziua achitării sumelor stabilite prin hotărârea sau decizia Curţii Europene ori prin acordul de soluţionare pe cale amiabilă. Ministerul Justiţiei a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, încasarea în ordine de regres în mod solidar de la Serghei Lazăr, Liuba Pruteanu, Daniela Chiriac, Igor Cerchez, Alexei Axentiev în beneficiul statului a sumei de 323.388 de lei. Ulterior, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a depus cerere de concretizare şi completare a pretenţiilor din acţiunea civilă prin care a solicitat constatarea neglijenței grave în inacțiunile pârâţilor Serghei Lazăr, Liuba Pruteanu, Daniela Chiriac, Igor Cerchez, Alexei Axentiev, manifestată prin neîndeplinirea obligației de a întreprinde măsuri prompte și eficiente de protejare a victimei și pedepsirea agresorului, care a determinat încălcarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale în cauza T.M. și C. M. contra Republicii Moldova ( cererea nr. 26608/11). La fel, a cerut încasarea în ordine de regres, în mod solidar de la Serghei Lazăr, Liuba Pruteanu, Daniela Chiriac, Igor Cerchez, Alexei Axentiev în beneficiul statului, a sumei de 323.388 de lei. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul central) cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată. Instanța de fond a precizat că cererea de chemare în judecată este una neîntemeiată, deoarece constatarea neglijenței grave în inacțiunile pârâților, precum solicită reclamantul poate fi constatată doar printr-o sentință și nu o hotărâre a instanței civile, bazată doar pe constatările Curții Europene. În speță, nu se atestă existența unei sentințe de condamnare în privința pârâților, prin care să fie constatată vinovăția acestora, respectiv se exclude și răspunderea civilă a ultimilor. Or, răspunderea judecătorilor și a procurorilor nu poate rezulta doar din constatările Curții Europene prin care se atestă o încălcare a Convenției. Ministerul Justiţiei a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chişinău, prin care a solicitat casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. Apoi, prin încheierea Curții Supreme de Justiție cauza civilă la cererea de chemare în judecată a fost strămutată la Curtea de Apel Bălți. Instanța de la Bălți a respins apelul. Ministerul Justiției a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curţii de Apel Bălți și a hotărârii Judecătoriei Chișinău cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată inițiale și cea de concretizare și completare a pretențiilor.  Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziilor instanţei de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului admisibil. Prin urmare, Curtea Supremă de Justiție a ajuns la concluzia că recursul declarat de Ministerul Justiției este inadmisibil. În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condiţiile pentru examinarea unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016). Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind ”lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).