La soluţionarea chestiunii privind arestarea preventivă, judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată va avea obligaţia să examineze prioritar oportunitatea aplicării altor măsuri preventive, neprivative de libertate, apoi a celor alternative arestului preventiv, și să respingă demersul privind aplicarea arestării preventive atunci când acesta nu este motivat suficient sau dacă motivele invocate nu sunt susţinute prin probe care confirmă temeiurile rezonabile de aplicare. Judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată va avea dreptul să dispună oricare altă măsură prevăzută la art. 175 a Codului de procedură penală. Prevederea este stipulată în proiectul de lege care prevede modificarea și completarea mai multor legi pentru decriminalizarea mediului de afaceri. Documentul mai prevede că arestarea preventivă nu se aplică, iar persoana față de care s-a aplicat arestul preventiv se eliberează din arest, cu sau fără aplicarea unei alte măsuri preventive, în cazul depunerii cauțiunii stabilite de instanța de judecată, la cererea învinuitului, inculpatului, în cazul comiterii infracțiunilor prevăzute la art. 190 alin. (1) și (2), 191 alin. (1) și (2), 223, 224, 225, 226, 227, 228 lit. a) și b), 241, 242, 244, 2441, 246, 2461, 250, 257, 258, 262, 263 din Codul penal. Totodată a fost completat și alin. (1) al art. 185. În noua redacție norma va prevedea că ”arestarea preventivă constă în deţinerea învinuitului, inculpatului în stare de arest în locurile şi în condiţiile prevăzute de lege. Arestarea preventivă constituie o măsură excepțională și se dispune doar atunci când se demonstrează că alte măsuri nu sunt suficiente pentru a înlătura riscurile care justifică aplicarea arestării și în cazul infracțiunilor care au fost săvârșite fără aplicarea constrângerii psihice sau fizice nu s-a soldat cu cauzarea de prejudicii vieții și sănătății persoanei sau nu a fost săvârșită de un grup criminal organizat sau organizație criminală, învinuitul, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii”.