Autor: Vladislav Vasiloi, student anului III, Facultatea DREPT, ”Academia Ștefan cel Mare” a MAI  La etapa actuală, infracțiunea de spălare a banilor a devenit una tot mai problematică din perspectiva depistării și investigării, datorită metodelor moderne de comitere a acestea. Tehnologiile moderne, la care nu acces uneori chiar și organele de drept, permit infractorilor să rămână în umbra criminalității organizate, iar inexistența sau lacunele legislative, fac ca aceștia să rămână nepedepsiți. În prezent, pe piața economică mondială, este tot mai mult utilizat termenul de criptovalută. Dacă majoritatea populației privește sceptic acest concept, și nu îl recunosc drept o alternativă a banilor reali, ceea ce propune sistemul cripotvalutar a devenit extrem de interesant grupurilor și organizațiilor criminale. Scopul acestui articol este scoaterea în evidență a unor caracteristici distincte a criptovalutelor și elucidarea unor metodici de detectare și investigare a spălării banilor prin intermediul acestora. În ultima perioadă se conștientizează tot mai mult că este esențială lupta cu crima organizată, ca infractorii să nu legitimeze rezultatele activității infracționale prin transformarea fondurilor din ”murdare” în ”curate”. Abilitatea de a spăla rezultatele activității infracționale prin sistemul financiar-bancar este vitală pentru succesul operațiunilor criminale. Cei implicați în astfel de activități au nevoie să exploateze facilitățile oferite de sistemul bancar pentru a beneficia de rezultatele activității lor. Referindu-ne la așa numitele lacune în activitatea sistemului bancar național, dar și mondial, și beneficierea de acestea, acestea aparțin mai mult ultimei etape de spălare a banilor, când infractorul caută pârghii de intrare în posesie sau folosire a banilor ”spălați”. În mod tradițional, eforturile pentru combaterea spălării banilor s-au concentrat în mare măsură asupra procedurilor de constituire a unor depozite de către instituțiile din sectorul financiar-bancar, deoarece spălarea banilor prin această metodă este ușor de recunoscut. Infractorii au răspuns rapid măsurilor luate de sectorul financiar în ultimii ani, recunoscând faptul că deseori plăţile în numerar efectuate în cadrul sectorului financiar-bancar pot da naştere ulterior unor probleme. Drept urmare, au fost căutate noi mijloace pentru transformarea banilor câştigaţi ilegal şi combinarea lor cu fondurile legitime înainte de a fi introduşi în sistemul financiar-bancar, astfel complicând detectarea în etapa plasării. În ultimul timp, tot mai multe cazuri de spălare a banilor iau forme din cele mai sofisticate, în care numerarul nu este implicat. Băncile, în calitate de furnizori ai unei game largi de servicii de transfer de fonduri şi de creditare, pot fi utilizate în toate etapele spălării banilor, de la plasare până la stratificare şi integrare. Sistemele electronice de transfer al fondurilor permit transferul rapid al acestora între conturi sub nume şi jurisdicţii diferite. Operaţiunile multiple şi diversificate în conturi sunt folosite de multe ori ca parte a procesului de spălare a banilor, creând straturi complexe de tranzacţii. În acest context, organizaţiile criminale sofisticate şi ”spălătorii profesionişti” de bani doresc să apeleze la serviciile bancare pentru a-şi utiliza fondurile ”murdare”. Prin intermediul unor companii şi persoane fizice, aceste organizaţii desfăşoară activităţi comerciale internaționale false pentru a transfera dintr-o ţară în alta banii iliciţi. Ele creează iluzia comerţului internaţional, folosind facturi false pentru a face transferuri internaţionale aparent legale şi efectuând operaţiuni fictive pentru a le ascunde urmele. Multe dintre companiile de faţadă pot chiar să abordeze propriile bănci pentru a obţine credite prin care să finanţeze astfel de activităţi (Valeriu Sîrcu, Mihail Gofman. Ghid practic privind tranzacțiile suspecte, Chișinău, Editura Fundația SOROS MOLDOVA, 2004, pag. 9-11). Metode aplicate și materiale utilizate: În procesul cercetării au fost aplicate metode generale ştiinţifice precum: metoda logică, metoda analizei sistemice şi de sinteză, metoda de analiză comparativă, etc. În cadrul studiului au fost utilizate prevederile legislaţiei naționale, dar și internaționae, precum și literatură de specialitate în domeniul cercetat. Conținut de bază. În continuare pentru a cuprinde tematica abordată este necesar de a oferi noțiuni și aspecte concrete în ce ține de criptovalută. Astfel, Grupul de Acțiune Financiară pentru controlul spălării de bani, care este o organizație interguvernamentală fondată în 1989 din inițiativa statelor din G7, în scopul creării unui organ polițienesc efectiv care să fie capabil a combate spălarea de bani și finanțarea terorismului, în raportul său din Iunie 2014, a oferit unele noțiuni explicative a valutei virtuale și bani electronici, care adesea se confundă și se consideră a fi una și aceeași. Prin valută virtuală, reprezintă o reprezentare digitală a valorii care poate fi tranzacționată digital și funcționează ca:
  • un mijloc de schimb; și/sau
  • o unitate de cont; și/sau 
  • un depozit de valoare, dar care nu are statut de mijloc legal (adică atunci când este oferit unui creditor, este o ofertă valabilă și legală de plată) în orice jurisdicție. 
Mai simplu vorbind, este o reprezentare a ceva în format digital. Un obiect, ca un flash sau un bitcoin, poate conține o reprezentare digitală a valutei virtuale, dar ea poate funcționa numai dacă este conectată la internet sau la un sistem de valute virtuale. Valuta virtuală se deosebește de moneda fiat ("monedă reală", "bani reali" sau "monedă națională"), care este moneda și banii de hârtie al unei țări, desemnată drept mijlocul legal de plată, circulă și este de obicei utilizat și acceptat ca mijloc de schimb în țara emitentă, cum ar fi Bitcoin. Bitcoin, (din limba engleză bit: unitate de informație binară și coin: monedă), este un sistem de plată electronică descentralizat și o monedă digitală (criptomonedă) opensource creată în 2009 de Satoshi Nakamoto. Bitcoin (BTC) a fost creat pentru a asigura protecția investițiilor și finanțarea liberă a afacerilor, fără a face apel la instituții financiare și în afara oricărei constrângeri și reglementări [8]. Valută virtuală se clasifică în:
  • Convertibil/neconvertibil - pot/ nu pot fi convertite în moneda fiat/ invers sau nu.
  • Centralizată/decentralizată - există sau nu o autoritate de administrare pentru valuta virtuală (UNODC, Basic Manual on the Detection and Investigation of the Laundering of Crime Proceeds Using Virtual Currencies, 2014).
Prin bani electronici înțelegem o reprezentare digitală a monedei fiat utilizate pentru a transfera electronic valoarea denominată în moneda fiat. Moneda electronică este un mecanism de transfer digital pentru moneda fiat - adică transferă în mod electronic valoarea care are statut de mijloc legal de plată. În sensul prezentului articol, este important să înțelegem interferența dintre valuta virtuală și sistemul financiar tradițional, care este folosit de infractori în sensul legalizării banilor spălați prin intermediul criptovalutei. Piețele secundare pentru monedele virtuale neconvertibile există. De regulă acestea reprezintă site-urile de licitații online, de exemplu: www.coinbase.com; www.bitmex.com;  www.binance.com; www.kraken.com și altele, care pot accepta o gamă largă de surse de depozitare cum ar fi: 
  • alte valute virtuale,
  • transferuri bancare,
  • transferuri bănești (Western Union, MoneyGram),
  • carduri bancare,
  • bani fiat,
  • PayPal, etc.
Pe aceste licitații online, pentru orice tranzacție de convertire, cumpărare-vânzare a valutelor virtuale, autoritatea centrală percepe un comision. Comisioane adiționale de asemenea pot fi percepute pentru depozitare sau retragere a valutelor sau banilor fiat. Astfel aici putem depista pericolul spălării banilor, deoarece multe licitații nu cer și nu verifică proveniența banilor. Deci, infractorul fără careva greutăți poate depozita sume de bani din off-shore pe astfel de site-uri și ulterior retrage acești bani pe card sau prin transfer bancar. Tranzacțiile cu criptovalute de facto au următoarele caracteristici atractive:
  • odată confirmată, tranzacția este ireversibilă, nefiind posibilă rambursarea sau cumva fraudarea acestea;
  • comisioanele pentru tranzacții sunt mai mici decât în cazul băncilor.
O tranzacție cu Bitcoin sau cu alt valute virtuale arată în felul următor: Fiecare utilizator din rețeaua Bitcoin are una sau mai multe adrese Bitcoin. Un utilizator poate crea cât de multe adrese Bitcoin dorește, chiar și o adresă separată pentru fiecare tranzacție. Pentru ca persoana A să trimită bani persoanei B, acestea difuzează un mesaj către rețeaua Bitcoin care conține adresa expeditorului, adresa destinatarului (adresa lor de primire) și suma pe care o transferă. Toate aceste tranzacții, schimburi de informații, de adrese, primiri și remiteri, sunt criptate prin semnături digitale de rețeaua Bitcoin, făcând practic imposibilă interceptarea acestor informații. Spălarea banilor denotă procesul prin care infractorii maschează profitul criminal, făcând astfel ca el să pară că a provenit dintr-o sursă legitimă. Deși banii infractorilor pot fi spălați cu succes fără ajutorul sectorului financiar, realitatea este că sute de miliarde de dolari proveniți din crimă sunt spălați anual prin instituții financiare. În cele din urmă, infracțiunea de spălare a banilor prevăzută la art. 243 Cod penal al Republicii Moldova poate fi comisă în cazul în care valuta virtuală este utilizată pentru:
  • convertirea sau transferul bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite, în scopul de a tăinui sau de a deghiza originea ilicită a bunurilor sau de a ajuta orice persoană, implicată în comiterea infracțiunii principale, de a se sustrage de la consecințele juridice ale acestor acţiuni;
  • tăinuirea sau deghizarea naturii, originii, amplasării, dispunerii, transmiterii, deplasării proprietăţii reale a bunurilor ori a drepturilor aferente de către o persoană care ştie sau trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite; 
  • dobândirea, deţinerea sau utilizarea bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite; 
  • participarea la orice asociere, înțelegere, complicitate prin acordarea de asistență, ajutor sau sfaturi în vederea comiterii acțiunilor prevăzute supra (Codul penal al Republicii Moldova, nr.985-XV din 18.04.2002, publicat: 14.04.2009 în Monitorul Oficial, nr. 72-74).
Spălarea banilor prin intermediul criptovalutei este atractivă pentru infractori din mai multe considerente. De exemplu, pe unele platforme online de operațiuni cu valuta virtuală de tip Bitcoin, Ripple, Litecoin, Tron și altele, nu este obligatoriu să fie verificată identitatea utilizatorului.  În acest context, în 2008, trei persoane din Statele Unite ale Americii, proprietari ai unei business-platforme bazată pe valută virtuală, au fost acuzați de spălarea banilor și funcționarea unei afaceri ilegale de transmitere a banilor. De asemenea, ei au participat la proiectarea unui sistem care a încurajat în mod expres utilizatorii ale căror activități criminale au fost descoperite să-și transfere încasările lor criminale printre alte conturi ale afacerii respective. Un alt avantaj constă în caracterul anonim al rețelei sau platformei de valută virtuală. Un studiu de caz în acest sens arată că, în cel mai mare caz de spălare a banilor online din istorie, în mai 2013, Departamentul de Justiție al Statelor Unite a acuzat Liberty Reserve, un transmițător de bani bazat în Costa Rica, și șapte dintre directorii și angajații săi care au creat o afacere de transmitere a banilor neînregistrați și “spălați” prin care au facilitate circulația a peste 6 miliarde dolari din venituri ilicite. Într-o acțiune coordonată, Departamentul de Trezorerie a identificat Liberty Reserve ca instituție financiară a preocuparea primară a căreia a fost  spălarea banilor în conformitate cu secțiunea 311 din “USA PATRIOT Act” (lege federală adoptată în SUA în octombrie 2011, care dă guvernului și poliției atribuții largi de supraveghere a cetățenilor).  Înființată în 2006, Liberty Reserve a fost concepută pentru a evita controlul legii și a aplicării legii și a ajutat infractorii să distribuie, să păstreze și să spală veniturile provenite din fraudarea cardurilor bancare, furtul de identitate, fraudarea investițiilor, hacking-ul, traficul de substanțe narcotice și pornografia infantilă permițându-le să desfășoare activități anonime, efectuarea de tranzacții financiare greu detectabile. Operând la o scară enormă, a avut mai mult de un milion de utilizatori din întreaga lume, inclusiv peste 200.000 în Statele Unite, și a gestionat aproximativ 55 de milioane de tranzacții, aproape toate acestea fiind ilegale. Ea avea propria monedă virtuală de dolar Luberty (LR), dar la fiecare capăt transferurile erau exprimate și depozitate în moneda fiat sau aur. Pentru a utiliza moneda LR, un utilizator trebuia să deschidă un cont prin intermediul site-ului Liberty Reserve. Deși Liberty Reserve cerea informații de identificare de bază, utilizatorii puteau crea conturi sub nume false, ("James Bond", "Joe Bogus") și adresele flagrant false ("Fake Main Street, Completed Made Up City, New York"). LR a solicitat în plus utilizatorilor să facă depozite și retrageri prin intermediul unor unități de schimb valutar, în general, fie fără licență, fie în anumite părți ale lumii care nu dispun de norme suficiente în spălarea banilor, de exemplu Agola, Bangladesh, Ecuador, Indonezia, Maroc, Pakistan, Thailanda. În urma creării unui cont, utilizatorii puteau efectua tranzacții cu alți utilizatori ai platformei LR, inclusiv cu agenții economice sau alte unități financiare care au acceptat valuta virtuală Libery ca plată. Cu o extra "taxă de confidențialitate" (75 de cenți SUA per tranzacție), utilizatorii ar putea să își ascundă numerele contului Liberty Reserve atunci când tranzacționează, ceea ce face ca transferurile să fie complet nedetectabile. După ce fondatorii platformei au aflat că sunt sub investigație de către poliția americană, Liberty Reserve au creat aparența că au închis oficiul din Costa Rica, dar au continuat totuși să opereze printr-un set de companii off-shore, care aveau conturi în Australia, Cipru, China, Hong Kong, Maroc, Spania și în alte țări. Astfel de metodici de comitere a infracțiunii prevăzute la art.243 Cod penal al Republicii Moldova, necesită o abordare nouă în ce ține metodicele de investigare. Un exemplu rezonabil în acest sens este metodica “Indicatoare de avertizare (metoda REDFLAG)” Indicatoare de avertizare / REDFLAG reprezintă un instrument important de depistare în investigațiile financiare complexe. Prin "investigație financiară " în acest context se înțelege o anchetă privind afacerile financiare legate de o activitate infracțională, în vederea:
  • identificarea amplorii rețelelor criminale și / sau amploarea activității criminale;
  • identificarea și urmărirea produselor infracțiunii, a fondurilor teroriste sau a oricăror alte bunuri care sunt sau pot deveni supuse confiscării; 
  • valorificarea probelor care pot fi folosite în demonstrarea vinovăției.
Nu există un studiu care a fost efectuat în mod special pentru a stabili eficiența metodicii indicatoarelor de avertizare privind utilizarea monedelor virtuale, însă există mai multe studii care au identificat această eficiență cu referire la cazurile privind spălarea banilor prin rețeaua internet sau prin utilizarea unor modalități noi de plată. Câteva exemple de indicatoare de avertizare identificate în studii sunt:
  • discrepanțe între IP adrese. De exemplu, dacă un utilizator furnizează documentația privind crearea contului indicând o adresă în Regatul Unit și apoi toate adresele IP asociate activității clientului sunt notate ca fiind din Japonia. În cazul dat ne referim la folosirea intenționată a aplicațiilor VPN - (din engleză: virtual private network, prescurtat VPN) extinde o rețea privată peste o rețea publică, precum internetul. Permite unui calculator sau unui dispozitiv ce poate fi conectat la rețea să trimită și să primească date peste rețele publice sau comune ca și cum ar fi conectat la rețeaua privată, beneficiind în același timp de funcționalitatea, securitatea și politicile rețelei publice. De asemenea este posibilă utilizarea browser-ului criptat “Tor”.
  • logarea sau tentativa de logare de pe IP de neîncredere sau de către utilizatori
Indicatoare de avertizare pentru cazul platformelor sau site-urilor de valută virtuală, sunt: 
  • numărul mare de conturi bancare deținute de administratorul valutei virtuale sau platformei (uneori în diferite țări), aparent fiind utilizat ca conturi de tip flow-through (poate fi o indicație a activității de stratificare), fără o rațiune comercială pentru o astfel de structură. 
  • administratorul de valută virtuală sau platformă online este situată într-o țară, dar deține conturi în alte țări în care nu are o bază de clienți semnificativă (rațiune inexplicabilă pentru afacere, care ar putea fi suspectă). 
  • mișcarea de fonduri între conturile bancare deținute de diferiți administratori de valută virtuală sau platformee situate în țări diferite (poate fi o indicație a activității de stratificare deoarece nu se potrivește modelului de afaceri). 
  • volumul și frecvența tranzacțiilor în numerar dubioase.
Este posibil ca, în anumite circumstanțe foarte limitate, să se asocieze tranzacții către sau de la o anumită adresă Bitcoin cu o anumită adresă IP. Cu toate acestea, caracterul anonimat și tehnologiile de criptare  a traficului din rețeaua Bitcoin face acest lucru mai dificil. Ar fi corect de implementat practica altor țări și de introdus în Codul de procedură penală a unor măsuri speciale de investigații, cum ar fi: Colectarea în timp real a datelor din traficul internet Este o procedură care permite colectarea datelor generate de computerele din lanțul de comunicații pentru a stabili comunicația de la originea sa la destinație. Categoriile de date care pot stabilite prin acest tip de măsură special de investigație sunt: originea unei comunicații, destinația sa, ruta, ora, data, dimensiunea, durata.  Din punct de vedere tehnic, colectarea datelor de trafic este posibil prin echipamente specializate deținute și administrate de către organele de drept specializate (SIS și Centrul pentru combaterea crimelor informatice a INI al IGP MAI) și / sau furnizori de servicii de Internet (Starnet, Arax, Moldtelecom etc.)  Interceptarea datelor Spre deosebire de colectarea în timp real a datelor din traficul internet, interceptarea datelor (adică orice alte date în comunicare diferită de datele de trafic) în ceea ce privește informațiile criminale, este un instrument de investigație util pentru a determina că comunicarea este de natură ilegală. În acest sens este necesar de stabilit diferența dintre infracțiunea de spălare a banilor prin interemediul criptovalutei, unde sunt implicate site-urile și platformele electronice și infracțiunile informatice.  Infracțiunile care implică spălarea banilor prin utilizarea valutelor virtuale pot fi legate de veniturile criminale generate de forme de criminalitate informatică, infracțiuni legate de accesul ilegal la informația computerizată, falsul sau frauda informatică.  Prin urmare, dacă acest lucru este permis de reglementările legale, infracțiunile informatice pot fi considerate drept infracțiuni predicate la spălarea banilor; în acest caz, investigațiile se vor baza pe elementele componenței de infracțiune informatică pentru ca ulterior a putea constata infracțiunea de spălare a banilor. În același context, putem afirma că conform prevederilor legislației naționale, infractorul va putea fi atras la răspundere penală în concurs de infracțiuni. Codul de procedură penală prevedere măsurile speciale de investigație, care de asemenea pot fi aplicate la investigarea spălării banilor prin intermediul criptovalutei. Articolul 1342 prevede monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia financiară. Monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia financiară reprezintă operaţiunile prin care se asigură cunoaşterea conţinutului tranzacţiilor financiare efectuate prin intermediul instituţiilor financiare sau al altor instituţii competente ori obţinerea de la instituţiile financiare a înscrisurilor sau informaţiilor aflate în posesia acestora referitoare la depunerile, conturile sau tranzacţiile unei persoane. De asemenea, Codul de procedură penală admite expres această măsură în cazul infracțiunii prevăzute la art.243 Cod penal al Republicii Moldova, reglementare prevăzută la alin.(2) al art. 1342. Articolul 1328 prevede interceptarea şi înregistrarea comunicărilor care presupun folosirea unor mijloace tehnice prin intermediul cărora se poate afla conţinutul unor convorbiri între două sau mai multe persoane, iar înregistrarea acestora presupune stocarea informaţiilor obţinute în urma interceptării pe un suport tehnic. Prevederile alin. (1) se aplică în exclusivitate la cauzele penale care au ca obiect urmărirea penală sau judecarea persoanelor asupra cărora există date sau probe cu privire la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, pentru cazul nostru, doar că cu agravantele prevăzute la alin.(3) și anume:
  • de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminale;
  • în proporţii deosebit de mari.
Pot fi supuse interceptării şi înregistrării comunicările bănuitului, învinuitului sau persoanelor care contribuie în orice mod la comiterea infracţiunii şi în privinţa cărora există date ce pot conduce rezonabil la o concluzie că aceste persoane primesc de la bănuit, învinuit sau inculpat ori transmit acestuia informaţii relevante pentru cauza penală (Codul de procedură penală al Republicii Moldova, nr.122 din 14.03.2003, publicat: 07.06.2003 în Monitorul Oficial nr. 104-110). Indicatori de investigație La examinarea calculatorului suspectului, pot exista diferiți indicatori ai folosirii valutelor virtuale. Astfel, el poate în multe cazuri, să fie o sursă valoroasă de probe. Desigur nu se limitează la calculatorul fizic însuși, ci și la orice alte suporturi materiale de informație (CD-uri, DVD-uri, unități hard disk externe, unități flash etc.), care se găsesc cu sau despre care se știe că au fost utilizate la calculator.  Câteva exemple de probe care pot fi obținute de la un calculator ar fi următoarele:
  • pot exista probe sub formă de acreditări, vizite la site-uri web, e-mailuri etc. care stabilesc relația suspectului cu un administrator de valută virtuală sau cu schimb valutar virtual. Unele valute virtuale, în special valutele virtuale descentralizate, implică instalarea de software. Prezența acestui software pe un calculator poate fi un indicator al utilizării valutelor virtuale. Câteva exemple de software instalat pentru a utiliza valutele virtuale.
  • Bitcoin Core
  • MultiBit
  • Hive
  • Electrum 
  • Bitcoin Armory, etc.
Totuși, în prezent, majoritatea site-urilor și platformelor, permit utilizatorului să efectueze toate tranzacțiile sau operațiunile interne prin intermediul browser-ului. Astfel nu este necesară descărcarea întregii copii a blockchain-ului Bitcoin. De exemplu, clientul Ripple funcționează ca o aplicație Java Script în browser utilizatorului. Alte valute virtuale oferă atât software descărcabil, cât și interacțiune printr-un browser web ca opțiuni de trimitere și primire a valutei virtuale. Prin urmare, marcajele, istoricul de navigare și memoria cache a unui calculator pot fi indicatori valoroși de utilizare a valutelor virtuale.
  1. Este posibil să se adune probe pentru a demonstra că suspectul deține anumite valute virtuale.
  2. Pot fi identificate adresele Bitcoin care sunt în posesia suspectului. Cunoscând acest lucru, pot fi stabilite de pe ce alte adrese au fost depozitați banii sau pe care adrese au fost retrageri. (ex. de adresă Bitcoin: 1DLD8MTyY1h8uacY2yESXScYMpWqD17QAL) 
  3. Adresa IP a calculatorului poate fi asociată cu tranzacții suspecte cunoscute sau altă activitate financiară.
  4. Parole sau alte acreditări care pot fi utilizate pentru deblocarea conturilor în valută virtuală.
Reţelele crimei organizate au acumulat o experienţă infracţională redutabilă, în consecinţă este necesară colaborarea strânsă a organelor şi organismelor abilitate să lupte împotriva acestora, pentru prevenirea generalizării fenomenului de spălare a banilor. În caz contrar, există riscul, deloc neglijabil, ca banii spălaţi să devină ”motorul” economiei, impunându-și propriile ”reguli”, ceea ce înseamnă de fapt subminarea sau chiar desfiinţarea autorităţii statale şi dominarea arbitrarului de tip mafiot. Prin Legea nr. 308 din 22.12.2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanțării terorismului, este expres prevăzut statutul SERVICIULUI PREVENIREA ŞI COMBATEREA SPĂLĂRII BANILOR (în continuare – Serviciu). Serviciul este o autoritate publică independentă în raport cu celelalte persoane juridice şi fizice, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare, şi funcţionează ca organ central de specialitate autonom şi independent. Serviciul are drept scop prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării  terorismului şi contribuie la asigurarea securităţii statului în conformitate cu legea. Consider că investigarea infracțiunii de spălare a banilor prin intermediul criptovalutei, ține de competența nemijlocită a Serviciului și anume Biroul investigații financiare, deoarece în art.19 al Legii 308, sunt expres prevăzute atribuțiile printre care efectuarea investigațiilor financiare în scopul identificării sursei bunurilor suspecte de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului. Tot aici, având nemijlocit calitatea de organ cu funcţie de supraveghere a entităţilor raportoare, Serviciu, este obligat: să constate dacă entităţile  raportoare  utilizează  politici,  metode,  practici, proceduri scrise, măsuri de control intern şi reguli stricte cu privire la identificarea clienţilor şi beneficiarilor efectivi; să determine dacă entităţile raportoare se conformează programelor proprii, orientate spre prevenirea şi, după caz, identificarea activităţii de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului;
  • să informeze entităţile raportoare despre tranzacţiile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, inclusiv despre noile metode şi tendinţe în acest domeniu;
  • să identifice  existenţa  posibilităţilor  de  spălare  a  banilor  şi  de  finanţare  a terorismului  ale  entităţilor  raportoare,    întreprindă,  după  caz,  măsuri  suplimentare pentru prevenirea folosirii ilegale a acestora şi să informeze entităţile raportoare despre eventualele riscuri;
  •  să sesizeze celelalte organe cu funcţii de supraveghere a entităţilor raportoare asupra încălcărilor identificate în domeniul spălării banilor şi finanţării terorismului, învederea  întreprinderii  măsurilor  de  retragere  a  actelor  permisive,  eliberate  pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător (Legea cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului nr. 308 din 22.12.2017).
Consider că Serviciul în cadrul investigațiilor privind criptovaluta poate să țină cont de criteriile identificării activităţilor şi tranzacţiilor suspecte de spălarea banilor pentru operaţiunile cu carduri de plată şi transferuri electronice, deoarece practic depozitarea și retragerea banilor din platformele criptovalutare are loc anume prin carduri și tranzacții financiare.
  1. Retragere regulată de către deţinătorul cardului de plată a mijloacelor băneşti în numerar la ghişeele entităţii raportoare sau prin bancomat a sumelor sub limita de raportare. Excepţie constituie retragerea mijloacelor băneşti, care au parvenit pe contul angajatului de la angajator şi reprezintă achitarea de către angajator oricăror remunerări material; 
  2. Eliberarea regulată a mijloacelor băneşti de către persoane fizice rezidente prin intermediul cardurilor de plată emise de instituţiile financiare străine; 
  3. Procesarea plăţilor prin intermediul cardurilor bancare emise de instituţii financiare străine; 
  4. Transferuri frecvente din contul unei persoane juridice în contul de card a unei persoane fizice fără vreo referire la natura transferurilor; 
  5. Într-o activitate a clientului se constată o creştere bruscă a transferurilor electronice internaționale sau interne, prin transmiterea sau primirea unor sume de bani, iar astfel de transferuri nu corespund cu activitatea clientului; 
  6. Un cont în care se primesc multe încasări cu valoare mică prin transfer electronic sau se realizează depozite folosind cecuri sau ordine de plată şi aproape imediat se transferă electronic aproape tot soldul în altă bancă din ţară sau în altă jurisdicţie, atunci când o astfel de activitate nu corespunde cu activitatea desfăşurată de client; 
  7. Beneficiarul de servicii bancare primeşte sau efectuează transferuri electronice implicând sume în valută situate imediat sub o anumită limită de raportare; 
  8. Transferul sau primirea frecventă a unor volume mari de transferuri electronice către şi dinspre jurisdicţiile cu risc sporit; 
  9. Un client depozitează fonduri în câteva conturi, în mod obişnuit în sume sub o anumită limită de raportare, iar fondurile sunt apoi consolidate într-un cont colector şi transferate electronic în străinătate; 
  10. Ordin dat băncii să transfere fondurile în străinătate şi să aştepte o încasare echivalentă a unui transfer electronic din alte surse; 
  11. Primirea transferurilor electronice şi cumpărarea imediată a instrumentelor monetare realizate pentru plata unei terţe părţi.
Un alt aspect important îl constituie cooperarea națională și internațională. În textul Strategiei naționale de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului pentru anii 2013–2017, la compartimentul ”Asigurarea cooperării naţionale şi internaţionale” regăsim că odată cu evoluţia sistemelor de plăţi rapide şi implicarea grupărilor transnaţionale în infracţiunile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, eficienţa combaterii acestor fenomene este direct proporţională cu structura şi calitatea relaţiilor cu autorităţile specializate din alte state şi jurisdicţii.   Totodată, comunitatea internaţională și-a unit eforturile prin crearea unor organizaţii  internaţionale cu scopul facilitării schimbului de informaţii între organele specializate din diferite ţări. Acest fapt a implicat participarea activă a Serviciului la dezvoltarea mecanismelor internaţionale în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului.  Mai mult decât  atât,  implementarea acţiunilor prevăzute în strategiile anterioare a făcut posibilă aderarea Republicii Moldova la Grupul EGMONT şi la Reţeaua  Internațională Camden a Oficiilor de Recuperare a Creanțelor (CARIN). Aceste realizări  stau la baza capacităţii Serviciului de a efectua un schimb eficient de informaţii financiare cu alte servicii similare din 127 de ţări. De asemenea în 2013, Comisia Europeană a început oficial operațiunile Centrului european pentru criminalitatea informatică (EC3) în cadrul Europol. Scopul centrului este de a acționa ca punct focal în lupta UE împotriva criminalității informatice.  Rolul EC3 este de a sprijini statele membre și instituțiile Uniunii Europene în construirea capacității operaționale și analitice pentru investigațiile și cooperarea cu partenerii internaționali.  Acest lucru necesită ca autoritățile competente să adopte o abordare coordonată și colaborativă la nivel transfrontalier, împreună cu părțile interesate din sectorul public și privat. EC3 își propune să ofere o abordare colaborativă cu: 
  • statele membre UE 
  • țări din afara UE
  • organizații internaționale 
  • furnizori de servicii de telecomunicații și internet
  • companiile implicate în asigurarea securitatății internetului și sectorului financiar
  • experți academici. 
  • ONG-uri, 
  • CSIRT și CERT-UE (ambele, servicii internaționale operative, specializate în asigurarea securității și investigării crimelor informatice pe tot teritoriul UE) [5, pag.122].
Deşi legislaţia naţională permite efectuarea schimbului de date în baza principiului reciprocităţii, Serviciul negociază semnarea unor memorandumuri de înţelegere  cu  serviciile  altor  state  (42  fiind  deja  semnate)  în  scopul  creşterii încrederii  între  parteneri  privind  schimbul  reciproc  de  informaţii  şi  convenirea limitelor utilizării acestora. În acest sens este rezonabil de atras atenția asupra practicii Georgiei în acest sens. În ianuarie 2010, furnizorii de servicii de Internet georgieni care reprezentau majoritatea absolută a pieței de telecomunicații au intrat în “Memorandumul de cooperare dintre organele de drept și furnizorii de Internet, pe baza principiilor cooperării în domeniul criminalității informatice "cu Ministerul afacerilor interne. Documentul a fost rezultatul negocierilor pe tot parcursul anului dintre industria internetului și guvernul Georgian în cadrul Proiectului privind criminalitatea informatică, implementat de Consiliul Europei. În final, este rezonabil să ne așteptăm ca infractorii să continue să-și dezvolte tehnicile de spălare a veniturilor din crimă utilizând valute virtuale și alte tehnici. Acest lucru va implica cu siguranță dezvoltarea unor modele de tranzacții din ce în ce mai sofisticate, exploatând amenințările și provocările evidențiate în acest articol, pentru a ascunde sursa de fonduri.