Curtea Constituțională urmează să examineze constituționalitatea prevederilor Codului de procedură penală privind accesul părții vătămate la materialele obțiune pe parcursul urmării penale. Sesizarea a fost formulată de avocatul unei persoane, care susține că a fost maltratat de polițiști în anul 2005. Peste cinci ani de la incident, procurorii au dispus urmărirea penală în temeiul articolului 166din Codul penal – tortură, tratament inuman și degradant. Dosarul se află, încă, în gestiunea Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (PCCOCS). Sesizarea se referă la refuzul procurorului de a informa și a da acces părții vătămate la materialele cauzei penale și a informațiilor solicitate. Procurorul își formulează refuzul în baza prevederilor Codului de procedură penală, și anume:
  • art. 60 alin. (1) pct. 7): partea vătămată are dreptul să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale din momentul încheierii urmăririi penale şi să noteze orice informaţii din dosar;
  • art. 212 alin. (1): materialele urmăririi penale nu pot fi date publicităţii decât cu autorizaţia persoanei care efectuează urmărirea penală şi numai în măsura în care ea consideră că aceasta este posibil, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie, şi ca să nu fie afectate interesele altor persoane şi ale desfăşurării urmăririi penale în condiţiile Legii privind protecţia datelor cu caracter personal.
Avocatul bărbatului susține că, doar în perioada noiembrie 2017 – aprilie 2018, persoana a depus trei cereri prin care a solicita informații despre măsurile de urmărire penală luate, acțiunile ce urmează să fie întreprinse și o copie a dosarului penal. Drept răspuns, autoritățile indicau că sunt efectuate acțiuni de urmărire penală necesare pentru stabilirea adevărului și că informațiile solicitate nu pot fi oferite deoarece urmărirea penală nu este finalizată. Ulterior, persoana a depus o plângere în adresa adjunctului procurorului-șef al PCCOCS, care a fost respinsă, invocându-se normele Codului de procedură civilă. Astfel, bărbatul s-a adresat în instanța de judecată. Autorul sesizării solicită Curții Constituționale să declare neconstituționale următoarele prevederi:
  • sintagma ”din momentul încheierii urmării penale” din art. 60 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală;
  • art. 212 alin. (1) din Codul de procedură penală, în măsura în care acesta restricționează accesul apărării și al victimei la materialele urmării penale;
  • art. 212 alin. (3) și art. 315 alin. (2) din Codul penal, luând în considerare neclaritatea acestora și repercursiunile pe care le au asupra accesului apărării și a victimei la materialele urmării penale;
  • sintagmele ”din momentul încheierii urmării penale” și ”care se referă la acțiunea civilă” din art. 62 alin. (1) pct. 7) din Codul de procedură penală;
  • art. 64 alin. (2) pct. 16 din Codul de procedură penală, deoarece sugerează că bănuitul poate avea acces doar la actele procesuale cu participarea sa;
  • sintagma ”după terminarea urmării penale” din art. 66 alin. (2) pct. 22) și întreg pct. 20) din Codul de procedură penală, deoarece sugerează că învinuitul poate avea acces doar la actele procesuale întocmite cu participarea sa;
  • sintagma ”din momentul încheierii urmării penale” din art. 74 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală.
Conform informațiilor indicate în sesizare, în anul 2013 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că investigarea cauzei a fost marcată de carențe foarte grave. În pofida acestei constatări, după hotărârea CtEDO, urmărirea penală nu a înregistrat progrese importante.