Curtea Supremă de Justiție (CSJ) nu va mai avea competența de a adopta hotărâri explicative. Guvernul a aprobat un proiect de lege care modifică substanțial o multitudine de prevederi ce țin de calitatea hotărârilor judecătorești, hotărârile explicative ale CSJ, unificarea practicii judiciare, asigurarea publicității ședințelor de judecată. Documentul trebuie să fie adoptat și de către Parlament. Proiectul propune amendarea Codului de procedură civilă, Codului de procedură penală și Legii cu privire la Curtea Supremă de Justiție. Una din completări vizează obligația instanței de a motiva hotărârile judecătorești, astfel încât să permită participanților la proces să înțeleagă motivele pe care aceasta se întemeiază și să reflecte respectarea de către judecător a principiilor dreptului la un proces echitabil, cu excepția cazurilor în care, potrivit legii, hotărîrea nu cuprinde partea de motivare. O obligație complementară propusă este ca hotărârea judecătorească să fie redactată într-o manieră clară, un limbaj simplu și accesibil cu invocarea coerentă, consecventă și lipsită de ambiguitate a tuturor motivelor. Pentru a asigura independența judecătorilor a fost propusă excluderea competenței CSJ de a emite hotărâri cu caracter explicativ. Rolul Curții Supreme de Justiție de unificator al practicii judiciare urmează să se realizeze prin actele pe care aceasta le pronunță pe cauzele individuale, respectiv pe cale jurisprudențială și nu prin emiterea in abstracto a unor hotărâri explicative. Propunerea este înaintată din considerente că în practică se atestă situația în care hotărârile explicative sunt luate cu titlu obligatoriu de instanțele ierarhic inferioare, iar uneori sunt singurele care stau la fundamentarea unui act judecătoresc, în pofida faptului că prevederile Codului de procedură civilă și Codului de procedură penală stabilesc că aceste hotărâri au doar caracter de recomandare. Asemenea recomandări/explicaţii, în mod individual, nu pot sta la baza unei hotărâri judecătorești, ce urmează a fi întemeiată exclusiv pe prevederile legale. De asemenea, pentru interpretarea și aplicărea unitară a legii de către instanțele judecătorești s-a propus introducerea în Codul de procedură civilă a ”recursului în interesul legii”. În prezent acesta este reglementat doar de Codul de procedură penală. Recursul în interesul legii nu este o cale de atac cu efecte asupra situaţiei părţilor din proces, ci are ca scop asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legilor în viitor, ca urmare a unei analize a actelor judecătorești prin care au fost date soluții contradictorii. La fel, pentru  a asigura caracterul public al ședințelor de judecată prin examinarea recursului în materie penală cu participarea părților, proiectul de lege propune excluderea situațiilor în care, prin interpretarea normelor Codului de procedură civilă, judecătorul este obligat de fiecare dată să declare ședința închisă când se atestă circumstanțele care pot determina divulgarea unor informaţii care se referă la aspectele intime ale vieţii, care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională ori la alte circumstanţe care ar putea prejudicia interesele participanţilor la proces, ordinea publică sau moralitatea. Or, regula este că orice ședință de judecată este publică, prin urmare aceasta poate fi declarată închisă de către judecător doar în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și doar în cazul în care cerințele particulare ale fiecărui caz o cer. Proiectul de lege mai vizează și modificarea temeiurilor de inadmisibilitate a recursului în materie penală și ajustarea cadrului legal la hotărârile Curții Constituționale.