Curtea Supremă de Justiție a publicat o nouă opinie consultativă cu privire la unele chestiuni privind aplicarea instituţiei popririi în cadrul procesului de insolvabilitate, pentru a remedia contradicţiile dintre soluţiile judiciare în cauze similare şi pentru aplicarea efectivă a certitudinii juridice.

Iată opinia Curții:

Articolul 2 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 prevede că, "poprirea este procedura prin care administratorul insolvabilității/lichidatorul urmărește bunurile sau sumele datorate debitorului de către o a treia persoană".

Conform art. 126 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012:

(1) Sunt supuse urmăririi silite prin poprire mijloacele băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale care sunt datorate debitorului ori sunt deţinute în numele său de un terţ sau pe care acesta din urma i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, pot fi poprite bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele lui şi creanţa cu termen ori sub condiţie. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decât după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei.

(9) Dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, în cel mult o lună de la data la care terţul poprit trebuia să consemneze ori să plătească suma datorată, poate sesiza instanţa de insolvabilitate în vederea validării popririi.

(11) Dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanţa de insolvabilitate va adopta o hotărâre de validare a popririi, prin care va încasa de la terţul poprit suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va decide desfiinţarea popririi. Poprirea înfiinţată asupra unei creanţe cu termen sau sub condiţie poate fi validată, dar hotărârea nu poate fi executată decât după ajungerea creanţei la termen sau la data îndeplinirii condiţiei, după caz. Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadenţă, cât şi pentru cele care vor fi scadente, în ultimul caz validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente.

Prin urmare, poprirea poate avea trei faze: înfiinţarea popririi, executarea ei de către terţul poprit şi, uneori, validarea popririi, cea din urmă fază existând doar în cazul în care terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile care îi revin.

Chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită vizează posibilitatea validării popririi asupra mijloacelor băneşti datorate debitorului de către un terţ, în caz de neîndeplinire de către terţul poprit a obligaţiilor ce îi revin pentru efectuarea popririi, care au apărut după intentarea procesului de insolvabilitate.

În practica instanţelor de judecată nu există un punct de vedere unitar cu privire la modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale menţionate, respectiv prin intermediul popririi pot fi valorificate şi datoriile pentru serviciile comunale şi necomunale, prestate consumatorilor finali de către furnizorii de servicii de utilitate publică, născute după intentarea procesului de insolvabilitate, adică creanțele apărute în temeiul facturilor lunare, eliberate după data intentării procesului de insolvabilitate.

Controversa a fost tranşată în aşa fel, încât poprirea în privinţa acestor datorii să poată fi validată, deoarece sumele poprite fac parte din datorii periodice, astfel, dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadenţă, cât şi pentru cele care vor fi scadente, în ultimul caz validarea producânduși efectele numai la data când sumele devin scadente.

Pentru o mai bună înţelegere a textului citat este necesar de a se contura contextul în care această normă operează.

Potrivit art. 2 din Legea insolvabilităţii, impozitele, taxele şi alte obligaţii de plată, creditele şi dobânzile aferente, majorările de întârziere (penalităţile), calculate din momentul intentării procesului de insolvabilitate, sunt obligaţii de plată curente.

Conform textului menționat, "obligaţiile de plată calculate din momentul intentării procesului de insolvabilitate, sunt obligaţii de plată curente". Or, nedistingând dacă este vorba despre creanţe datorate creditorului de către debitor sau creanţe datorate debitorului de către o a treia persoană, este evident că sunt avute în vedere, deopotrivă, ambele categorii de creanţe după principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

Prin urmare, procedând la o interpretare a textului art. 126 din Legea insolvabilităţii se ajunge la concluzia că creanţele datorate debitorului de către o a treia persoană, născute după intentarea procesului de insolvabilitate sunt creanţe curente şi nu pot fi valorificate prin intermediul instituţiei popririi.

Conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi.

Potrivit art. 356 din Codul de procedură civilă, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. Astfel, la examinarea cererii de validare a popririi în care ca obiect al litigiului este încasarea de la terţ a unei datorii apărute după intentarea procesului de insolvabilitate, aceasta urmează a fi considerată ca datorie curentă, litigiul urmând a fi examinat de instanţa de drept comun în procedură contencioasă, conform normelor generale de competenţă, dat fiind faptul că instanţa de insolvabilitate potrivit competenţei jurisdicţionale stabilite de art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea insolvabilităţii, dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, numai a litigiilor ce ţin de masa debitoare.

Aşadar, în cazul depunerii cererii de validare a popririi pentru creanţele apărute după intentarea procesului de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate va proceda conform art. 170 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă.