O persoană a încheiat cu o companie de construcții un contract de rezervare a apartamentului cu suprafața totală de 50,73 m2, urmând să fie achitat prețul de 39.000 de euro (768,77 de euro/m2). Ulterior, părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului, cumpărătorul achitând prețul acestuia.

După încheierea contractului de vânzare-cumpărare, beneficiarii depistat că suprafața indicată în contract nu corespunde cu suprafața de facto al apartamentului, fiind cu 3,73 m2 mai mică decât cea declarată, valoarea supraplății constituind 2.867,51 de euro.

Beneficiarul a expediat în adresa companiei de construcții o somație, prin care a solicitat restituirea diferenței de preț al apartamentului procurat, însă nu au primit niciun răspuns. Considerând că prin acțiunile ilegale admise de către compania de construcții i-a fost cauzat un prejudiciu considerabil, fiind deposedat de suma de 2.867, 51 de euro, care a fost achitată fără temei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului, persoana a depus cererea de chemare în judecată.

În cerere aceasta a menţionat că pentru achitarea prețului apartamentului, a contractat un credit de la o bancă comercială, suportând cheltuieli sub formă de dobânzi și comisioane. Astfel, în urma inacțiunilor companiei de construcție, care nu a restituit sumei încasate greșit, a suportat un prejudiciu material. Pretențiile au fost întemeiate în baza dispozițiilor Cod civil și art. 1, 2, 6, 31 din Legea privind protecția consumatorului.

Reclamantul a solicitat încasarea de la compania de construcții în beneficiul său a sumei de 2.867,51 de euro cu titlu de prestație obținută fără justă cauză prin practică comercială înșelătoare, a sumei de 542,06 de euro cu titlu de dobândă de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prima instanță a respins cererea reclamantului, iar acesta a atacat-o cu apel.

Examinând cererea, instanța a admis apelul declarat, a casat hotărârea primei instanțe și a emis o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasată din contul companiei de construcții în beneficiul persoanei suma de 2.867,51 de euro, iar pentru asistența juridică suma de 2.500 de lei. De asemenea, a fost încasată de la compania de construcții taxa de stat în mărime de 1.652 de lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Instanța de apel a motivat hotărârea ținând cont de faptul că conform art.572 alin. (1)-(3) Cod civil (redacția de până la 1 martie 2019), temeiul executării rezidă în existența unei obligații, care trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit.

Totodată, art.602 din CC stabilește că  în cazul în care nu execută obligația debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Repararea prejudiciului cauzat prin întârziere sau prin o altă executare necorespunzătoare a obligaţiei nu-l eliberează pe debitor de executarea obligaţiei în natură, cu excepţia cazurilor în care, datorită unor circumstanţe obiective, creditorul pierde interesul pentru executare.

Concomitent, art.668 alin.(1) din CC indică că, contractul încheiat legal obligă părţile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar şi la tot ceea ce rezultă din natura contractului în conformitate cu legea, cu uzanţele sau cu principiile echităţii, dacă din lege, din contract sau din natura obligaţiei nu rezultă altfel.

Curtea Supremă de Justiție, după examinarea recursului companiei de construcții, a menținut hotărârea instanței de apel.

Sursa: monitorul.fisc