Excluderea de la plata diferenței de salariu a angajaților care aveau raporturile de muncă suspendate la data intrării în vigoare a Legii cu privire la sistemul unitar de salarizare este neconstituțională.

La 10 martie, Curtea Constituțională a adoptat o hotărâre prin care s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a unor prevederi ale articolului 27 alin. (5) din Legea menționată și ale punctului 8 din Anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii privind sistemul unitar de salarizare (garanțiile salariale în cazul suspendării raporturilor de muncă).

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul unei angajate CNA, care, după intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare și revenirea din concediul de maternitate (avea raporturi de muncă suspendate), urma să primească un salariu mai mic decât cel pe care îl primea până la plecarea în concediul de maternitate.

Angajata a acționat Centrul în judecată.

Analizând excepția ridicată de avocatul femeii, Curtea a reținut că prin adoptarea Legii s-a urmărit introducerea unui nou sistem de salarizare a personalului din sectorul bugetar. Acest sistem nou putea să conducă la reducerea salariilor de funcție ale unor categorii de angajați bugetari comparativ cu cele primite de ei anterior. Legislatorul a prevăzut garanții de compensare a diferenței de salariu. Garanțiile respective se referă la plata diferenței de salariu și la acordarea compensației, dacă în baza noii legi li se calculează un salariu mai mic decât cel primit până la suspendarea raporturilor de muncă sau dacă salariul constituie mai puțin de 2.000 lei.

Curtea a observat că de la garanțiile acordate au fost excluși angajații care aveau raporturile de muncă suspendate la data intrării în vigoare a legii. De plata diferenței de salariu sau acordarea compensației nu beneficiau persoanele care aveau raporturile de muncă suspendate, inclusiv, din cauza concediului de maternitate sau de îngrijire a copilului. 

Curtea a mai observat că punctul 8 din Anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar al conține prevederi similare celor contestate și a exercitat controlul acestora. 

Curtea a constatat că norma legală, care lipsește de plata diferenței de salariu sau a plăților compensatorii angajații bugetari ale căror raporturi de muncă erau suspendate la data intrării în vigoare a acestei legi, reprezintă o ingerință în dreptul persoanelor la muncă, garantat de articolul 43 din Constituție. Pentru a examina constituționalitatea acestei ingerințe, Curtea a verificat: (i) dacă ingerința este ”prevăzută de lege” și (ii) dacă ingerința urmărește realizarea unui scop legitim. 

Cu privire la condiția ”prevăzută de lege”, Curtea a reținut că norma contestată stabilește cert că persoanele care aveau raporturile de muncă suspendate nu vor primi diferența de salariu sau plățile compensatorii, astfel, această normă întrunește condiția ”prevăzută de lege”, dar și condiția accesibilității și previzibilității. 

Cu privire la realizarea unui scop legitim prin această normă, Curtea a observat că scopul declarat al legii constă în asigurarea unui sistem de salarizare a personalului din sectorul bugetar transparent, echitabil, atractiv, simplu de gestionat, capabil să reflecte și să remunereze performanța, în cadrul căruia salariul de bază să reprezinte principalul element al remunerației personalului. De asemenea, între principiile sistemului unitar de salarizare a fost trecut și principiul nediscriminării, echității și coerenței, în sensul asigurării tratamentului egal și a remunerării egale pentru muncă de valoare egală (art. 3 alin. (1) lit. b) din aceeași Lege). Curtea a constatat că diminuarea plăților salariale pentru persoanele care aveau raporturile de muncă suspendate nu se încadrează în scopurile declarate de legislator la adoptarea Legii privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar și este contrară principiilor acesteia.   

Curtea a reținut că, în opinia prezentată, Parlamentul a recunoscut că adoptarea măsurilor de diminuare a salariului a avut loc în condițiile politicii sociale și de personal care urma să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare. Curtea a considerat că insuficiența declarată a resurselor bugetare nu reprezintă un raționament obiectiv și rezonabil pentru restrângerea drepturilor constituționale. 

În aceste condiții, Curtea a reținut că scopurile declarate de legislator la neaplicarea garanțiilor față de angajații care aveau raporturile de muncă suspendate  la intrarea în vigoare a Legii  privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nu se încadrează în nici unul din scopurile prevăzute de articolul 54 alin. (2) din Constituție. 

Prin urmare, Curtea a conchis că prevederile contestate contravin articolelor 16 și 43 din Constituție. 

Atfel, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de către avocat și a declarat neconstituțional textul ”pentru personalul efectiv încadrat în unitățile bugetare la data intrării în vigoare a prezentei legi. Garanțiile prevăzute la alin. (1)-(3) nu se aplică persoanelor care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, au contractele individuale de muncă/raporturile de serviciu suspendate” din articolul 27 alin. (5) din Legea privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, precum și textul ”pentru personalul efectiv încadrat în unitățile bugetare la data intrării în vigoare a Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar. Garanțiile respective nu se aplică persoanelor care la data punerii în aplicare a Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar au suspendate contractele individuale de muncă/raporturile de serviciu” din punctul 8 din Anexa nr. 6 la Hotărârea de Guvern pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar. 

Hotărârea este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.