Curtea Constituțională a decis să respingă sesizarea unui avocat, care a solicitat verificarea constituționalității unei prevederi din Legea privind executorii judecătorești, care se referă la termenul în care aceștia pot fi trași la răspundere disciplinară.

Apărătorul a solicitat verificarea următoarei prevederi ”Executorul judecătoresc poate fi tras la răspundere disciplinară în termen de un an de la data când săvârșirea abaterii disciplinare a devenit sau trebuia să devină cunoscută, dar nu mai târziu de doi ani de la săvârșirea acestei”.

Potrivit autorului, această sintagmă reglementează într-un mod incoerent termenul maxim de tragere la răspundere disciplinară (1 an sau 2?), creând o situație de insecuritate juridică și lăsând spațiu de manevră arbitrarului.

Avocatul a mai invocat că nu este clar și previzibil care este termenul maxim, în limita căruia poate fi dispusă aplicarea răspunderii disciplinare, ceeea ce face ca procedura să fie vagă și lipsită de transparență.

În opinia autorului, potrivit normei contestate, termenul maxim de tragere la răspundere disciplinară este de 1 an, însă sintagma contestată introduce o posibilitate inadmisibilă de interpretare largă a normelor privind tragerea la răspundere disciplinară și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea a notat în decizia de inadmisibilitate a sesizării că termenele de prescripție urmăresc mai multe scopuri importante, în special asigurarea certitudinii şi a finalității, protecția potenţialilor pârâţi de pretenţiile tardive, care pot fi dificil de contestat, şi prevenirea cazurilor în care instanţele ar fi obligate să se pronunţe cu privire la incidente care au avut loc în trecutul îndepărtat, pe baza unor probe care au putut să devină nesigure şi incomplete din cauza trecerii timpului.

Curtea a constatat că prevederile criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare. În Decizia nr. 92 din 21 septembrie 2017, Curtea a subliniat că ține de marja discreționară a legislatorului să reglementeze termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorilor judecătorești (§ 26), atât timp cât termenul asigură un echilibru corect între principiul securităţii raporturilor juridice și principiul echităţii (§ 27).

Astfel, Curtea a constatat că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu vizează probleme de constituționalitate, ci se referă la interpretarea conţinutului unor norme juridice, prerogativă care aparține instanţelor judecătoreşti în procesul de aplicare a dispozițiilor legale la situații concrete.

Din aceste motive, excepția de neconstituționalitate a fost declarată inadmisibilă.