Un avocat a chemat în judecată Comisia de Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din Moldova după ce a fost sancționat disciplinar, pentru că a depus declarații într-un dosar în care el a fost desemnat în calitate de apărător. Asta după ce inițial el ar fi semnat ordonanța de recunoaștere a calității de bănuit a clientului și apoi a renunțat la caz.

Avocatul a fost sancţionat cu amendă în mărime de 2000 lei pentru faptul că a semnat ordonanţa de recunoaştere a calităţii de bănuit a unui cetățean în cadrul unei cauzei, fără a studia actul.

Reclamantul susține că decizia Comisiei de Etică şi Disciplină că ar fi una ilegală şi neîntemeiată, din mai multe considerente. Mai exact, în baza deciziei Consiliului Național de Asistență Juridică Garantată de Stat s-a prezentat la Inspectoratul de Poliţie Hânceşti pentru a reprezenta bănuitul. După ce a prezentat mandatul ofiţerului de urmărire penală, aceasta a prezentat clientului ordonanţa de recunoaştere în calitate de bănuit şi procesul-verbal de comunicare a drepturilor şi obligaţiilor bănuitului. După semnarea ordonanţei respective, a primit o copie de pe acesta. 

Reclamantul menţionează că din conţinutul ordonanţei de recunoaştere în calitate de bănuit nu şi-a dat seama că este vorba despre un caz care s-a petrecut în faţa casei în care locuieşte, dar după ce a ieşit cu clientul său pe hol, pentru a-i acorda consultaţie juridică, a constatat că este un caz pe care îl cunoaşte. 

Reclamantul indică în cererea de chemare în judecată că în momentul în care a înţeles despre ce este vorba i-a comunicat clientului că nu poate să participe în cauza dată, pentru a nu se pune la îndoială imparţialitatea sa. Ulterior, a depus o cerere prin care a solicitat înlăturarea sa din cadrul procesului penal, pe motiv că a fost martor pe acelaşi caz.. 

Reclamantul a precizat că clientul nu i-a comunicat circumstanţe sau fapte legate de caz şi nici alte acţiuni de procedură penală. Ulterior, avocatul a fost chemat de către procuror în calitate de martor. Acesta susține că a declarațiile oferite sunt în baza faptelor cunoscute de către el personal şi sunt diferite de cele date de bănuit. Din acest considerent, consideră că a fost sancționat neîntemeiat.

Instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată. Același lucru s-a întâmplat și la Curtea de Apel Chișinău, care a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău. Avocatul poate ataca decizia la Curtea Supremă de Justiție.