Un bărbat și-a acționat în judecată fosta soție, solicitând încasarea pensiei pentru întreţinere în mărime de 1.339,46 de lei, invocând că femeia lucrează peste hotarele țării și dispune de bani suficienți.

Reclamantul a solicitat și 6.023,01 de lei, pe care i-ar fi cheltuit pentru întreținerea copiilor, cât timp femeia s-a aflat la muncă în afara țării.

Bărbatul a invocat că în timpul căsătoriei a devenit invalid de gradul II, fiind inapt de muncă pe viaţă. Tot în perioada căsătoriei, soția sa a plecat la muncă peste hotare, venind acasă foarte rar. Ulterior aceasta a luat copiii cu ea și a înaintat cerere de divorț.

Reclamantul a susținut că o perioadă de timp copii au fost în grija lui, întreținându-i din pensia de invaliditate pe care o primea de la stat, deoarece banii trimişi de pârâtă nu ajungeau nici pentru serviciile comunale.

Bărbatul a mai indicat că după desfacerea căsătoriei a rămas singur şi neajutorat cu o pensie de invaliditate de 718,44 de lei, care nu este suficientă pentru trai. Acesta a invocat datele Biroului de Statistică cu privire la faptul că valoarea minimului de existenţă pentru întreţinerea în medie pe lună pentru un bărbat în vârstă aptă de muncă la sate constituie 2.057,90 de lei (la situația din mai 2018).

Astfel, bărbatul a considerat că diferența dintre pensia sa și minimul de existență stabilit de BNS – 1.339,46 de lei lunar, urmează a fi încasat de la fosta soție, care lucrând peste hotarele ţării, în Italia, dispune de surse suficiente.

Cauza intentată de bărbat a ajuns până la Curtea Supremă de Justiție. În pofida argumentelor invocate, nicio instanță nu i-a dat dreptate bărbatului.