O persoana a cumpărat un teren agricol, însă nu și-a înregistrat dreptul de proprietate, dar a făcut o recipisă de transmitere a bunului. După ce aproximativ șapte ani a utilizat terenul și a achitat impozitele, persoana a aflat că feciorul vânzătorului dorește să înregistreze terenul ca proprietate a sa, prin urmare s-a adresat în instanța de judecată pentru a fi recunoscută valabilitatea tranzacției și a dreptului său de proprietate.

În cererea depusă, reclamantul a spus că a încercat să-și înregistreze dreptul său de proprietate la OCT Briceni, însă a primit refuz, deoarece recipisa nu poate servi temei legal pentru înregistrarea dreptului de proprietate în Registrul bunurilor imobile.

Examinând dosarul, Judecătoria Briceni a admis integral solicitatea. Decizia a fost, însă, casată de către magistrații de la Curtea de Apel Bălți, care au decis ulterior și strămutarea cauzei la Judecătoria Ocnița. Instanța din Ocnița a respins acțiunea, decizia a fost, însă, din nou casată de Curtea de Apel Bălți, care a trimis dosarul la rejudecare pentru a doua oară.

Examinând, pentru a treia oară cererea reclamantului, instanța de fond a decis, la începutul anului, să respingă cererea de chemare în judecată, spunând că aceasta este neîntemeiată. De această dată, decizia a fost susținută, ulterior, de Curtea de Apel Bălți, iar recent și de către Curtea Supremă de Justiție.

Magistrații au stabilit că reclamantul nu a prezentat probe că pârâtul s-a eschivat de la autentificarea notarială a tranzacției or, din momentul întocmirii recipisei a trecut o perioadă considerabilă și suficientă ca reclamantul să-și autentifice contractul.

Decizia Curții Supreme de Justiție este irevocabilă. Prin urmare, dreptul de proprietate a reclamantului asupra terenului agricol nu a fost recunoscut.