Un bărbat a acționat în judecată Ministerul Justiției, solicitând încasarea sumei de 3 milioane de lei, cu titlu de prejudiciu moral, pentru trei ani de detenție ilegală (câte un milion pentru fiecare an), dar și încasarea sumei de 66.700 de lei cu titlu de prejudiciu material.

Reclamantul a invocat că a fost condamnat ilegal, pentru furt în proporții mari, la 5 ani și 6 luni de închisoare în penitenciar de tip semiînchis. Condamnarea a fost pronunțată de prima instanță, menținută de instanța de apel, dar casată integral de instanța supremă cu trimiterea cauzei la rejudecare.

În urma rejudecării, bărbatul a fost achitat pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii. Până la pronunțarea sentinței de achitare, bărbatul a stat în detenție aproape trei ani. Acesta a solicitat prejudiciu moral de 1 milion de lei pentru fiecare an de detenție ilegală, iar prejudiciu material conform câștigului salarial mediu lunar al anului lucrător din economia națională, calculând că prejudicial constituie 66.700 de lei.

Prima instanță a admis acțiunea partial și a dispus încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul reclamantului a sumei de 60.000 lei (șaizeci mii lei) cu titlu de prejudiciu moral. În rest, acţiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, bărbatul a declarat apel. Și Ministerul Justiției a depus apel, solicitând ca acțiunea bărbatului să fie respinsă integral.

Instanța de apel a decis să mențină decizia instanței inferioare, adică să-I acorde bărbatului un prejudiciu de 50 de ori mai mic ca el solicitat – 60 de mii de lei.

Judecătorii au stabilit că, în mod indubitabil, reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu moral, fiind condamnat ilegal, iar apoi achitat și reabilitat, însă cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât să aibă efect compensatoriu şi să nu constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

Atât prima instanță, cât și cea de apel, au ajuns la concluzia că suma de 60 de mii de lei poate fi considerată ca o compensare ce ar aduce satisfacţie echitabilă reclamantului: ”suma de 60 000 lei reprezintă o sumă rezonabilă, care va acorda o evaluare pertinentă daunelor compensatoare, fiind în corespundere cu caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice suportate de către *** în urma acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală”.

Totodată, judecătorii au notat că prejudiciul de 3 milioane de lei este exagerat şi disproporționat în raport cu principiile compensării echitabile şi rezonabile a prejudiciului moral, cu scop de îmbogățire fără justă cauză: ”Prejudiciul moral nu poate fi deturnat de la scopul său, prin majorare, aşa cum solicită reclamantul în acţiune, or acest lucru i-ar conferi un folos material necuvenit, fără o justificare cauzală în eroarea admisă şi consecinţele acesteia”.

Cu privire la respingerea pretenției de acordare a prejudiciului material, judecătorii au notat că reclamantul, la momentul derulării acțiunilor invocate în cererea de chemare în judecată, pentru care pretinde repararea prejudiciului material cauzat, nu era angajat în câmpul muncii și atinsese vârsta de pensionare. Acesta nu a putut proba faptul că dispunea de venituri, urmare a activității de muncă, indemnizație sau pensie a căror plată a fost sistată în rezultatul arestului ilegal și ținerii sub arest.

Reclamantul poate contestat decizia instanței de apel la Curtea Supremă de Justiție.