Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 23 alin. (2) din Codul de executare. Decizia a fost luată după ce un bărbat s-a adresat în judecată împotriva B.C. ”Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” S.A. cu privire la încasarea prejudiciului material și moral, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, acesta a invocat faptul că instituția financiară a permis decontarea dintr-un cont bancar a mijloacelor financiare asupra cărora era aplicat un sechestru de către un executor judecătoresc în scopul executării unui document executoriu eliberat de către instanța de judecată.

Prin hotărârea judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea de chemare în judecată înaintată de către bărbat a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul B.C. ”Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” S.A. a prejudiciului material și a taxei de stat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de către B.C. ”Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” S.A. a fost respins, fiind menținută fără modificări hotărârea primei instanțe. B.C. „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” S.A. a contestat decizia instanței de apel, recursul fiind declarat admisibil.

Așa că bărbatul a depus o excepție de neconstituționalitate referitoare la articolul 23 alin. (2) din Codul de executare care prevede Consecințele neexecutării cerințelor executorului judecătoresc:

”(1) În cazul în care acţiunile (inacţiunile) cu elemente ale contravenţiei ale persoanelor care, fără motive justificative, nu îndeplinesc cerinţele executorului judecătoresc sau împiedică executarea documentului executoriu, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal cu privire la contravenţie, pe care îl înaintează spre examinare instanţei de judecată. În cazul în care aceste acţiuni conţin elemente ale infracţiunii, executorul judecătoresc expediază materialele organelor de urmărire penală.

(2) În cazul când persoanele care nu sunt părți în procedura de executare nu îndeplinesc prevederile art. 63 alin.(1), art. 92, 98, 99, ale capitolului VIII secțiunea a 2-a din prezentul cod sau în cazul când aceste persoane furnizează informații eronate, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, creditorul poate pretinde încasarea de la acestea a sumei ce urma a fi încasată de la debitor, dar nu a fost încasată din vina lor, precum şi reparația prejudiciilor cauzate”.

În argumentarea excepției de neconstituționalitate, autorul consideră că prevederile contestate nu sunt clare și previzibile. Norma de drept instituie răspunderea materială pentru persoanele care nu sunt părți în procedura de executare și nu prevede condițiile concrete în care creditorul poate pretinde reparația prejudiciilor provocate.

De asemenea, autorul consideră că prevederea contestată nu prevede dacă încasarea sumei ratate din vina terțului poate fi solicitată în perioada derulării procedurii de executare sau poate fi cerută doar după ce procedura de executare încetează din anumite motive sau titlul executoriu este restituit.

Cu referire la critica de neconstituționalitate raportată la articolul 23 din Constituție, Curtea Constituțională apreciază că aceasta nu poate fi reținută, deoarece prevederile contestate nu sunt de natură să încalce criteriile referitoare la claritate și precizie.

În jurisprudența sa, în care a pus în discuție problema clarității și a previzibilității legii, Curtea a subliniat că aceste exigențe nu trebuie interpretate ca având un caracter strict formal. Având în vedere faptul că scopul legii este de a ordona relațiile sociale pentru o perioadă nedeterminată de timp și pentru o multitudine de situații, Curtea a evidențiat că nu se poate pretinde o certitudine excesivă. Instanțelor de judecată le revine rolul de a înlătura dubiile care persistă cu ocazia interpretării normelor.

Totodată, Curtea reamintește că dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești constituie parte integrantă a dreptului de acces la justiție. Potrivit articolul 394 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de apel rămâne definitivă în momentul pronunțării și se execută conform prevederilor Codului de procedură civilă și ale altor legi. Prin urmare, din acest moment creditorul poate solicita executarea hotărârii.

În acest sens, Curtea Europeană a menționat că creditorul trebuie să acționeze cu promptitudine pentru a asigura executarea în cauzele civile. Acestuia îi revine sarcina de a se folosi de mijloacele puse la dispoziția sa de legislația națională și de a apela, la nevoie, la autoritatea publică pentru a-l asista la executare. Acest fapt presupune respectarea procedurii şi a termenelor prevăzute de dreptul intern.

Prin urmare, Curtea constată că legislatorul a pus la dispoziția creditorului suficiente mecanisme şi garanții pentru asigurarea executării hotărârilor judecătorești definitive. De altfel, Curtea reține că obligația persoanelor de a-și exercita drepturile procedurale civile în termenele stabilite de lege dau conținut ordinii de drept, astfel asigurându-se certitudinea și securitatea raporturilor juridice.

Astfel, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate este nefondată.