Un șofer prins la volan cu o concentrație a vaporilor de alcool în aerul expirat de 1,08 mg/l se plânge că aplicarea muncii în folosul comunității ca pedeapsă este o formă de sclavie. Acesta a sesizat Curtea Constituțională, invocând încălcarea drepturilor constituționale.

Conform normelor din Codul penal, conducerea mijlocului de transport de către o persoană în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat se pedepsește cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 până la 240 ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Autorul sesizării invocă faptul că norma penală nu prevede acordul inculpatului la prestarea muncii în folosul comunității. Condițiile de aplicare se rezumă la explicarea sancțiunii de către instanță, semnarea unei obligații privind executarea benevolă și asumarea consecinței de agravare a pedepsei în cazul eschivării de la executare. Prin urmare, șoferul și avocatul acestuia consideră că aceste norme determină caracterul forțat la sancțiunii și o plasează înafara câmpului legal național și internațional.

Constituția Republicii Moldova spune că munca forțată este interzisă. Totuși, Legea Supremă stabilește că nu constituie muncă forţată munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată.

Autorii sesizării afirmă însă că atunci când munca neremunerată în folosul comunității este unica pedeapsă principală pentru săvârșirea infracțiunii, aceasta nu cade sub excepției stabilite de Constituție. Asta pentru că condamnatul se află la libertate, iar în Legea Supremă este indicat ”libertate condiționată”.

Sesizarea completă semnată de avocatul Verginia Baltag poate fi găsită aici