Curtea Constituțională a pronunțat o hotărâre privind excepția de neconstituționalitate a articolului 191 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Curtea a menționat că măsurile preventive sunt instituţii de drept procesual cu caracter de constrângere, având ca scop asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal. Ele vizează starea de libertate a bănuitului, învinuitului sau a inculpatului şi au ca efect fie privarea de libertate, fie restrângerea libertăţii de circulație.

Curtea a observat că, potrivit articolului 175 alin. (5) din Codul de procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar şi liberarea provizorie pe cauţiune sunt măsuri preventive de alternativă arestării şi pot fi aplicate numai faţă de persoana în privinţa căreia s-a înaintat un demers pentru arestare sau faţă de învinuitul, inculpatul care sunt deja arestaţi.

Analizând articolul 176 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea a observat că măsurile preventive pot fi aplicate de către procuror, din oficiu ori la propunerea organului de urmărire penală sau, după caz, de către instanța de judecată, numai atunci când există suficiente temeiuri rezonabile, susținute prin probe, de a presupune că bănuitul, învinuitul sau inculpatul ar putea să se ascundă de organul de urmărire penală sau de instanță, să exercite presiune asupra martorilor, să nimicească sau să deterioreze mijloacele de probă sau să împiedice într-un alt mod stabilirea adevărului în procesul penal, să săvârșească alte infracțiuni ori că punerea în libertate a acestuia va cauza dezordine publică.

Totodată, Curtea a reținut că, în baza articolului 191 alin. (2) din Codul de procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se dispune în privința învinuitului sau inculpatului în cazul în care există date că el va săvârși o altă infracţiune, va încerca să influențeze martorii sau să distrugă mijloacele de probă, să se ascundă de organele de urmărire penală, de procuror sau, după caz, de instanţa de judecată.

Astfel, Curtea a considerat că temeiurile pentru aplicarea liberării provizorii sub control judiciar sunt reglementate în mod divergent de două prevederi ale aceluiași act normativ, iar această incoerență normativă creează o incertitudine juridică și este de natură să afecteze dreptul la libertate individuală și siguranța persoanei.

Curtea a subliniat că, în absența clarității criteriilor și condițiilor de aplicare a măsurii preventive a liberării provizorii sub control judiciar, legea nu oferă o protecție suficientă împotriva ingerințelor arbitrare și nu-i permite justițiabilului să-și stabilească conduita și să prevadă cu suficientă certitudine aplicarea acestei măsuri preventive.

Curtea a reținut că prevederile alineatului (2) al articolului 191 din Codul de procedură penală nu trec testul calității legii. Ele contravin articolului 25 coroborat cu articolul 23 alin. (2) din Constituție și, prin urmare, sunt neconstituționale.

Curtea a mai observat că, deși autorul în sesizare nu a invocat dispozițiile articolului 192 alin. (2) din Codul de procedură penală, acestea se află în conexiune directă cu prevederile contestate.

În realizarea principiului suveranității Curții în materia controlului de contituționalitate și având în vedere necesitatea aplicării unitare a cadrului normativ referitor la măsurile preventive în ansamblul legislației naționale, în temeiul articolului 6 alin. (3) din Codul jurisdicției constituționale, Curtea a constatat că și prevederile articolului 192 alin. (2) din Codul de procedură penală, care stabilesc o soluție legislativă similară prevederilor criticate, sunt neconstituționale.

Astfel, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de către judecătorul Victor Sandu de la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana. A declarat neconstituționale articolele 191 alin. (2) și 192 alin. (2) din Codul de procedură penală.