Credeți că avocații citesc doar Coduri și legi? Nu, se delectează și cu beletristică. De aceea, am întrebat mai mulți avocați de succes din țara noastră ce cărți de specialitate, dar și beletristică citesc și recomandă pentru lectură. Preferințele și recomandările sunt diferite. ”Competing against luck” de Clay Christensen, ”Viața mea în instanță” de Louise Nizer, ”Procesul” de Franz Kafka sau chiar „Biblia” sunt doar câteva dintre recomandările apărătorilor. Iată ce alte lucrări ne îndeamnă avocații să citim: 17d416c3-1d8a-4eae-b59f-cdea1207252bSabina Cerbu, avocat, Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații”: Nu prea povestesc ce cărți citesc decât cu oamenii foarte apropiați și asta din motiv că “spune-mi ce citești ca să îți spun cine ești”! O carte de specialitate pe care o recomand multor avocați sau altor profesioniști din domeniu este Constituția Republicii Moldova. Din beletristică, probabil “Procesul” de Kafka. victor-pantiru-e1480975501908-770x571Victor Panțâru, avocat, BAA ”Panțâru și Partenerii”: Biblioteca pentru un avocat este un lucru indispensabil. Chiar dacă suntem la un click depărtare de cele mai diferite si diverse surse: biblioteci on-line, cărți on-line, seminare on-line, articole de specialitate on-line, ele nu vor înlocui niciodată o carte. Părerea mea este că o carte redă cel mai bine gândurile autorului, în carte poți face notițe pe câmp, poți sublinia o idee, lucruri pe care nu prea poți să le faci pe ecranul device-ului de pe care citești, decât dacă stai cu pixul și o foaie și faci notițe. La fel, celelalte cărți nu pot lipsi din biblioteca unui avocat. Ele te ajută să îți extinzi vocabularul, să privești lucrurile din alte perspective. Cu părere de rău constat că în societatea noastră, nu doar a avocaților, se citește puțin. Nu poți da vina pe oameni, ori toți sunt prinși în acest vârtej al vieții în care trebuie să supraviețuiască și asta ia mult timp, practic nu rămâne timp pentru lectură. Dar întorcându-ne la întrebare, pot spune că din biblioteca avocatului nu trebuie să lipsească codurile și ceva autobiografic și inspirațional ca – ”Viața mea în instanță” (”My life in court”) de Louise Nizer. IGIon Guzun, consilier juridic, Centrul de Resurse Juridice din Moldova: ”Biblia” – este cartea pe care nu se pune accent și pe care, recunosc, nu am citit-o integral. În Biblie găsim o sumedenie de procese de judecată, tipuri de contracte, relații de familie și oricare altele. În ea sunt și aspecte de filozofie a dreptului, pe care, doar practicând dreptul ai putea să le apreciezi. De exemplu, analiza juridică a judecății şi condamnării lui Iisus. Poate sunt exemple relevante din cărțile de bază a altor religii, dar asta mă depășește. ”Napoleon”  este o biografie a împăratului Napoleon Bonaparte. Napoleon  a fost persoana care, pe lângă capacitățile excepționale în domeniul militar, s-a remarcat prin reformele profunde în domeniul dreptului. Bazele sistemului de drept și de administrare a statului și acum sunt valabile în mare parte în Franța. Din aceste reforme sunt inspirate mai multe legi și sunt create instituții, care activează acum în Europa. De asemenea, sunt materii la facultate despre coduri, sisteme de drept și instituții create, iar când citești despre personalitatea celui care a putut realiza mai multe reforme care și azi sunt valabile, este o quasi-filozofie. 16295871_1425602170804071_2044788136_nCristina Bancu, avocat, BAA ”Popa şi Asociaţii”: Nu cred că există o carte anume. Cu certitudine, în orice birou al unui avocat nu trebuie să lipsească Codul deontologic al avocaților. Ce ține de cărți, acestea trebuie să fie multe, de specialitate. Având în vedere specificul profesiei, avocatul trebuie să fie conectat tot timpul la surse de informare. Ultima dată când am avut ocazia să cumpăr cărți de specialitate, am procurat ”Tratatele de procedură penală” ale profesorului Gh. Mateuț. 16111553_10211896589356450_793961585_nOleg Canțer, avocat, BAA ”Eurolex”: Of, grea întrebare. Fiecare cu preferințele lui. Mie îmi plac cărțile care vin cu sfaturi practice. Cele cu o mie de definiții au utilitatea lor, dar eu le evit. Din ceea ce am citit, cea mai utilă carte este ”Win Your Case” de Gerry Spence. Dacă e să mă refer la beletristică, cel mai mult mi-a plăcut ”Moromeții” de Marin Preda. Conține niște replici memorabile. Cea cu „dacă ești prost nu ieși din ogradă” m-a făcut să râd vreo jumătate de zi. Dar cartea este plină și de înțelepciunea simplă a omului de la țară. 16343836_917643115039750_1044204887_nNatalia Moloșag, avocat, Cabinetul avocatului ”Moloșag Natalia”: Consider că în biblioteca fiecărui avocat nu trebuie să lipsească cartea pe care el/ea o consideră căpătâi. Cartea, pe care de fiecare dată o recitești și găsești în ea răspunsuri la întrebările care te macină. Cartea, care te  inspiră, te învață și te face să practici profesia cu dăruire, pasiune și strălucire. În biblioteca mea există o așa carte, ajunsă odată în mâinele mele, nu mă mai pot despărți de ea. Mi-a fost pe parcursul anilor mentor și ghid, care m-a sedus și m-a făcut să mă îndrăgostesc de profesie odată și pentru totdeauna. Vorbesc despre ”Arta Avocatului – 7 prelegeri”, un instrument de studiu prețios pentru exercitarea profesiei de avocat, opera unui mare avocat și a unui mare Profesor, Mircea I. Manolescu. 620415_3324056275052_2111260817_o-e1482963413385-770x613Gheorghe Iudin, avocat, BAA ”Ariadna Dodi & Gheorghe Iudin”: Cred că nu e cea mai bună ideie să schimbi viziunile unei persoane fără să o știi. În general nu agreez recomandările în abstract de cărți și texte motivaționale, vizionare etc. Fiecare trebuie să decidă ce i se potrivește la o anumită etapă a vieții. Avocaților cred că le-ar prinde bine cartea ”Convinge judecătorul” de Toni Adrian Neacsu. E scrisă de un fost judecător din România și developează anumite  procese interioare din lumea judecătorilor. De asemenea, tuturor juriștilor, și nu doar avocaților, le-ași recomanda Cartea «Пиши, сокращай» de Maxim Iliahov și Ludmila Sarîceva. Andrei BivolAndrei Bivol, avocat, ”Hanganu Tănase & Partenerii”: Sunt multe cărți de specialitate care nu ar trebui să lipsească din biblioteca unui avocat. Totuși, dacă este să aleg una de specialitate, ar fi ”Comentariul Convenției Europene pentru Drepturile Omului” de Corneliu Bârsan. Moldova a ratificat Convenția Europeană în anul 1997. Totuși, după douăzeci de ani de aplicare directă și sute de hotărâri ale Curții împotriva Moldovei, drepturi elementare, precum interdicția tratamentelor inumane și degradante, dreptul la libertate și siguranță, rămân preponderent declarative pentru autoritățile noastre. Corneliu Bârsan oferă o analiză detaliată și comprehensivă a fiecărui articol al Convenției prin prisma practicii consacrate a Curții Europene. Cartea este o sursă solidă în materie de aplicare a Convenției și un instrument indispensabil unui avocat de practică în acest domeniu. Din cărțile de beletristică ar fi ”1984” de George Orwell. Opera relatează într-un mod foarte expresiv o societate distopică, în care lipsesc drepturi și libertăți fundamentale precum libertatea conștiinței sau libertatea de exprimare unde statul controlează practic fiecare acțiune a individului. Din carte aflăm că „Big Brother is watching”, că puterea politică este de cele mai multe ori acaparată de dragul puterii nu pentru un bine comun sau că între libertate și confort oamenii aleg de cele mai multe ori confortul. Revenind la întrebarea „de ce?”, pentru că avocații (dar probabil și judecătorii) nu trebuie să uite nici pentru o singură clipă în ce direcție se poate îndrepta o societate care renunță la drepturile și libertățile pentru care luptăm zi de zi. Am întrebat avocații care este cartea lor preferată și de ce? Iată ce au răspuns: Sabina Cerbu: Cartea mea preferată este ”Cel mai iubit dintre pământeni” de Marin Preda. Este prima carte serioasă pe care am citit-o în adolescență și a fost o carte  recomandată  de tatăl meu. Nu știam că avea 3 volume, altfel nu cred că era să am răbdare să citesc atât de mult la acea vârsta. Tata mi le dădea pe rând. Cred că de la acest roman am început să iubesc cititul și a devenit un mod de viață. M-am îndrăgostit în scurt timp de acest scriitor și am citit dintr-o suflare mai tot ce a scris. Victor Panțâru: Dificilă întrebare. Nu poți să alegi o carte și să te ții de ea ca fiind preferată. Ori, fiecare vine cu povestea ei, cu ideile ei, cu învățămintele ei. Fiecare în școală a citit clasicii noștri, dar dacă ar fi să-i recitim din nou, sunt sigur că vom privi cu alți ochi. Cristina Bancu: ”Diplomația” lui Henry Kissinger. Am descoperit această carte la facultate. Este o analiză a diplomației și relațiilor internaționale de după cel de-al doilea război mondial. M-a impresionat, dat fiind interesul meu aparte pentru teoria și practica negocierilor diplomatice. Întotdeauna mă întrebam ce se întâmplă în culise la întâlnirile marilor lideri ai lumii. Însă, ultima carte care am citit-o fără să mă opresc este ”Omul în căutarea sensului vieții” de Viktor E. Frankl. Este o carte motivațională, pe care o recomand tuturor care vor să iasă din mulțime. Ion Guzun: ”Why nations fail” este cartea care m-a pus pe gânduri, mi-a răsturnat anumite atitudini, m-a îmbogățit cu mai multe cunoștințe și mă convinge și mai mult că cetățenii nu înțeleg pericolele și amploarea fenomenului corupției. Vă dau un exemplu: un tender trucat în domeniul sănătății, la care un funcționar are un avantaj economic de câteva mii de euro, înseamnă cel puțin servicii medicale de o calitatea mai proastă, riscuri pentru sănătatea persoanei, ca urmare a medicamentelor de o proastă calitate, costuri suplimentare pentru deservirea echipamentului sau ineficiența acestuia. Prin urmare, dacă investiția din partea statului ar costa 100 de mii de euro, atunci cumulând cel puțin cele descrise mai sus, putem afirma că în final costul achitat de cetățeni prin taxe și impozite ar putea fi de cel puțin zece ori mai mult, plus sănătatea care e cam greu și costisitor de restabilit. Dar asta este un exemplu din toată amploarea corupției mari din toate domeniile de administrare a statului. Andrei Bivol: Conceptul de „carte preferată” evoluează odată cu trecerea timpului. Dacă mă întrebați care e cartea mea preferată acum, probabil v-aș răspunde că e ”Istoria frumuseții” de Umberto Eco. De ce? Pentru că sunt pasionat de istorie și de artă, iar opera dată ilustrează într-un mod foarte elegant evoluția conceptului de „frumos” în artă și literatură din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre.