Piața asigurărilor din Republica Moldova abia dacă depășește 60 de milioane de euro, iar peste 75 la sută dintre contracte sunt din domeniul asigurărilor auto obligatorii. Moldovenii nu se avântă să contracteze asigurări de viață sau locuințe. Declarația a fost făcută de Iurie Filip, vicepreședinte al Consiliului de Administraţie al Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, într-un interviu pentru BizLaw. Iurie Filip a vorbit și despre pașii ce urmează a fi întreprinși pentru înstrăinarea pachetelor de acțiuni a trei companii de asigurări, așa cum a decis anterior CNPF. Tot din acest interviu, aflați care este relația dintre CNPF și Ministerul Finanțelor, și de ce apar neînțelegeri. BizLaw: Care este relația dintre CNPF și asigurători? Iurie Filip: După mine, este o relație firească. Nu văd, deocamdată, probleme grave deosebite sau lucruri ieșite din comun. BizLaw: Respectă asigurătorii moldoveni normele impuse de regulator? Iurie Filip: În măsura în care agenții noștri economici respectă regulile de comportament pe piață. Bineînțeles că sunt diferite atitudini. Sunt companii mai prudente în respectarea regulilor, sunt care încearcă să găsească niște căi mai specifice de a se promova pe piață. Este o situație care corespunde tabloului general. BizLaw: Care sunt cele mai frecvente abateri comise? [caption id="attachment_16317" align="alignleft" width="360"] Foto: infomarket.md[/caption] Iurie Filip: Cred că cea mai frecventă și cea mai neplăcută situație apare în relația dintre asigurător și asigurat. În mod firesc, companiile de asigurări, fiind companii comerciale, vor să-și majoreze veniturile, profiturile și atunci ei tind să diminueze obligațiile față de asigurați, să diminueze sumele de despăgubiri. Aici apar situații de neînțelegeri, ca să nu le zic de conflict. Dar, totodată, la acest capitol noi atestăm o îmbunătățire a situației. De exemplu, avem așa un indicator, poate nu foarte relevant, dar care ne stă la îndemână, noi monitorizăm permanent cantitatea petițiilor care sunt adresate Comisiei în raport cu companiile de asigurări. Am constatat că în 2016 numărul petițiilor s-a micșorat de două ori în comparație cu 2015 și vrem să credem că este o îmbunătățire la acest capitol. Tot anul trecut, am promovat amendamente la legislație, care într-un fel limitează posibilitățile companiilor, în special referitor la asigurările de responsabilitate civilă auto, să manevreze cumva la estimarea despăgubirilor. În prezent, legea destul de clar și foarte tehnic descrie cum se calculează, care sunt instrumentele care trebuie să le aplice asigurătorii la calcularea despăgubirilor în cazul accidentelor rutiere, care, de altfel, constituie majoritatea cazurilor de despăgubiri. BizLaw: Ce trebuie să facă o persoană care este nemulțumită de serviciile oferite de o companie de asigurare? Iurie Filip: Dacă eventual vedeți careva complicații în relația cu asigurătorul, primul pas pe care îl puteți face este să scrieți o petiție în adresa Comisiei Naționale a Pieței Finaciare sau să vă adresați direct în instanță. BizLaw: Care au fost cele mai dure sancțiuni aplicate de CNPF asigurătorilor în ultimii ani? Iurie Filip: Cea mai dură sancțiune, care poate fi aplicată de către Comisie, este retragerea licenței, adică stoparea activității. Singurul caz de acest gen a fost în anul 2013, când a fost retrasă licența companiei Euroasig. Au fost cazuri când companiile au fost amendate pentru diferite încălcări, inclusiv și pentru nerespectarea drepturilor consumatorului. Aici există o anumită grilă de sancțiuni, iar companiile sunt pasibile să fie amendate cu până la 150 de mii de lei. O astfel de amendă a fost aplicată, în anii 2013-2014, față de o companie care a încălcat anumite rigori în cadrul sistemului carte verde. Cele mai recente au fost în mărime de 75 de mii, de 100 de mii de lei. Vreau să accentuez că, Comisia nu își propune neapărat să găsească motiv pentru a aplica sancțiuni financiare. Pe de altă parte, Comisia trebuie să aibă grijă așa încât compania să-și păstreze capacitățile financiare și să-și poată onora obligațiunile față de consumatori. Dacă noi exagerăm prea mult cu amenzile, atunci s-ar putea să le creăm probleme companiilor. Astfel, mai des recurgem la sancțiuni contravenționale față de conducerea companiilor. BizLaw: Cum ați caracteriza piața asigurărilor la acest moment? Iurie Filip: În pofida tuturor complicațiilor prin care trece piața financiară în ansamblu, în asigurări este o stabilitate relativă. Mai mult decât atât, indicatorii anului 2016 și ai primului trimestru din 2017 arată că este o ușoară creștere de 8-10 la sută în comparație cu perioadele precedente, adică avem o dinamică pozitivă. Totodată, ca și structură, piața rămâne destul de simplistă, ca să nu zic primitivă în comparație cu practicile europene sau internaționale. La noi, majoritatea asigurărilor sunt cele obligatorii de răspundere civilă auto, care sunt circa 50 la sută din piață, mai avem 25 la sută asigurări de accidente facultative și ceva asigurări de bunuri.

O nouă companie de asigurări va apărea pe piață, a solicitat licență de la CNPF.

BizLaw: Este piața asigurărilor un domeniu de afaceri profitabil? Iurie Filip: Situația din acest domeniu este ca și în orice alt business, în funcție de calitatea managementului, de capacitățile de a crea o conduită bine gândită pe piață. De aici, evident, vin profiturile și veniturile. Faptul că în ultimul timp a fost fondată o nouă companie și acum încă una solicită licența în acest domeniu ne spune că piața continuă a fi atractivă. Mai mult decât atât, în viziunea mea, piața noastră are un potențial destul de mare încă nevalorificat, pentru că toți se concentrează doar pe asigurări obligatorii și asta nu corespunde practicilor internaționale. La noi încă rămân nevalorificate asigurările de viață, asigurările de bunuri, de imobile, puțini dintre noi recurg la asigurarea apartamentelor ori altor bunuri. În alte părți acesta este un lucru absolut firesc. Dacă asigurătorii ar putea găsi niște mecanisme de promovare a acestor produse, de stimulare, de motivare a consumatorului, ar putea avea un success destul de semnificativ. BizLaw: Ce servicii de asigurare credeți că lipsesc pe piața din Republica Moldova? Iurie Filip: Având anumite deprinderi de consumator, nu avem totuși acea percepere a necesității apelării la asigurător pentru a ne proteja de eventuale situații critice în care putem nimeri, în pofida faptului că noi ne aflăm într-o zonă destul de vulnerabilă, inclusiv și sub aspectul cataclismelor naturale. Aici, pe de o parte se impune un lucru masiv de educare a consumatorului, pe de altă parte, oricât nu ar fi de discutabilă această afirmație, se impune de a utiliza inclusiv și instrumentele administrative de impunere a asigurărilor. Atunci când a fost introdusă asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto a fost o rezistență din partea consumatorilor, în special a transportatorilor. Acum, după ce a trecut destul de mult timp și lumea s-a obișnuit cu această obligație, noi am constat că aceste asigurări crează un suport real pentru consumator, pentru a-l ajuta atunci când el nimerește în situații critice. Grație faptului că am introdus această obligativitate mai devreme decât în alte părți, am evitat multe dintre fenomenele negative cu care s-au ciocnit colegii din alte țări, în special cei din spațiul post sovietic. BizLaw: În Moldova, asigurările de viață sunt într-un procent foarte mic. De ce? Iurie Filip: Da, asigurările de viață constituie sub 5% din toată piața. Cel mai grav este faptul că noi acum avem doar un singur actor pe piață care prestează astfel de asigurări, este vorba de Grawe Carat. Anterior, lucra pe acest segment și Sigur-Asigur, dar au hotărât să părăsească piața. În mod normal, acolo unde piața este dezvoltată, asigurările de viață constituie tocmai majoritatea polițelor, adică peste 60 la sută. BizLaw: De ce nu este atractiv acest tip de asigurare? Nu este cerere? Iurie Filip: Nu este cerere, pentru că noi nu conștientizăm necesitatea acestui lucru. Am putea presupune că, în mare măsură, aceasta se datorează faptului că noi venim dintr-un sistem, mă refer la sistemul socialist, unde eram deprinși că toate problemele noastre o să le rezolve statul, pentru că atunci aveam medicină și alte servicii gratis. În perioada aceea, nu ne gândeam că dacă ajungem într-o situație complicată ce ține de sănătatea sau viața noastră trebuie să avem un suport financiar de acest gen.

Asigurările în agricultură, știm bine, sunt subvenționate de stat, iar anterior existau deficiențe la aceste subvenții. Nu întodeauna sumele alocate de către stat ajungeau la timp la asigurător. Deseori, se întâmplau cazuri când deja intervenea cazul asigurat, dar asigurătorul încă nu primise prima de asigurare, adică costul asigurării.

BizLaw: Un domeniu sensibil sunt asigurările în agricultură, puține companii oferă acest serviciu, de altfel și puțini agricultori apelează, de ce? Iurie Filip: Am mai spus, un factor este cultura consumatorului, dar pe de altă parte am putea presupune că nu avem un sistem foarte bine pus la punct de evaluare a pagubelor. Ne confruntăm, deseori, cu situația că nu există un mecanism prin care toți participanții la acest proces să aibă încredere că a fost corect calculată suma pierderilor, adică paguba. Pe de altă parte, asigurările în agricultură, știm bine, sunt subvenționate de stat, iar anterior existau deficiențe la aceste subvenții. Nu întodeauna sumele alocate de către stat ajungeau la timp la asigurător. Deseori, se întâmplau cazuri când deja intervenea cazul asigurat, dar asigurătorul încă nu primise prima de asigurare, adică costul asigurării. El trebuia deja să intervină cu despăgubiri, dar statul încă nu a achitat. Din aceste motive, mulți asigurători au renunțat la acest tip de asigurare. Acum sunt 3 sau 4 companii care continuă să lucreze pe acest segment.

Instanța a acceptat ca pretențiile materiale, care le-a înaintat statul în cadrul acestor dosare penale față de deținătorii pachetelor de acțiuni, să fie mutate de pe valorile mobiliare pe resursele financiare, care eventual vor fi obținute la vânzare.

BizLaw: Acțiunile la trei companii de asigurări sunt de vânzare, dar nu le cumpără nimeni. Ce se întâmplă? Iurie Filip: Ele sunt de vânzare, dar încă nu se vând. Noi am impus acționarii a trei companii să vândă pachetele de acțiuni pe care le dețin: Asito, Alliance Insurance Group și Moldasig. La Asito și Alliance Insurance Group s-a întâmplat următoarea situație: în momentul în care Comisia a dispus că acționarii acționează concertat, fără a avea permisul Comisiei, și trebuie să vândă pachetele de acțiuni, concomitent în baza unor dosare penale, Procuratura a aplicat prin instanță sechestru pe aceste acțiuni. Respectiv, acționarii chiar dacă doreau să le vândă nu le puteau scoate la vânzare. Legea prevede că acționarulului i se dă un termen în care el benevol le vinde. După ce expiră aceste trei luni, societatea este impusă să vândă acțiunile respective. Acum, termenul de trei luni a expirat, iar sechestrul rămâne și nici societatea nu poate să le vândă. Astfel, societățile împreună cu Comisia au făcut demersuri în instanță și s-a acceptat ca sechestrele respective, adică pretențiile materiale care le-a înaintat statul în cadrul acestor dosare penale față de deținătorii pachetelor de acțiuni, să fie mutate de pe valorile mobiliare pe resursele financiare, care eventual vor fi obținute la vânzare. Această procedură legislativă a durat și abia acum sperăm că instanța se va pronunța definitiv și va fi posibilă vânzarea lor. Deci, pachetele respective nu au fost, deocamdată, scoase la vânzare în mod real. Așa că nu putem spune că nu a venit nimeni să le cumpere. Cât privește Moldasig, nu au fost puse sechestre, dar hotărârea în acest caz a fost mai târziu luată decât în primele două cazuri. Dacă nu mă înșel, la sfârșitul lunii martie, a expirat termenul care a fost dat acționarilor pentru a vinde. Acum, Moldasig a preluat dreptul de a vinde și ei finalizează procedura de evaluare a costurilor. Atunci când le scoți la vânzare, trebuie să pornești cu un preț inițial care să fie justificat ori de prețul de piață, ori de alte împreujurări. Deci, cred că în zilele apropiate ele vor fi expuse la bursă. Totodată, vreau să spun că, cel puțin din informațiile care circulă pe piață, deocamdată nu am remarcat ca cineva să manifeste interes față de aceste pachete de acțiuni. Legea spune că, dacă cineva dorește să cumpere un pachet mai mare de 10% din capitalul unui asigurător, el trebuie să primească acordul prealabil al CNPF. Nu avem nicio solicitare în acest sens și acest lucru tot este explicabil.

În jurul acestor companii există această situație, să zic așa, de conflict, iar un investitor de calitate este prudent și reticent în a se implica.

Cred că un interes real se va manifesta atunci când situația cu litigiile se va limpezi și va fi decizia definitivă. Noi ne pregătim pentru o perioadă mai lungă de comercializare a acestor pachete de acțiuni. BizLaw: Care este relația dintre CNPF și Ministerul Finanțelor? La un moment dat spuneați că Ministerul Finanțelor nu susține inițiativele CNPF privind dezvoltarea pieței financiare. Iurie Filip: De fiecare dată când se discută situația de pe piața financiar nebancară, într-un fel se constată că această piață la noi este una subdezvoltată mai ales ceea ce ține de piața de capital, dar și cea a asigurărilor. În Moldova, volumul pieței de asigurări este în jur de 60 de milioane de euro la 3 milioane de cetățeni. Pe când în Macedonia, de exemplu, la 2 milioane de cetățeni volumul pieței este de 600 de milioane de euro. Astfel, tot timpul avem sarcina de a stimula dezvoltarea ei. Principalele instrumente, care ne-am convins din practicile internaționale că stau la îndemâna autorităților, sunt stimulările fiscale. De exemplu, în cazul asigurărilor de viață, care la noi practic nu sunt prezente, în alte părți ca să atragă interesul cetățenilor se acordau diferite reduceri fiscale în cazul în care contractau o asigurare de viață. În unele țări, de exemplu, dacă tu ai contractat o asigurare de viață și trebuie să plătești o anumită sumă lunar statul o completează cu niște alocații din buget. Noi am propus Ministerul Finanțelor, aproape în fiecare an la elaborarea politicilor fiscale, recomandări de acest gen. E firesc că privește cu rezerve, pentru că ele țin de reduceri fiscale, iar ministerul nu este cointeresat de reduceri fiscale. Deși, după mine, aceasta este o atitudine, să zic așa, mai îngustă. Pentru că da, astăzi reduci fiscalitatea și presupunem că la prima etapă bugetul va avea de pierdut ceva, însă asigurătorii colectează sumele respective, ei până la urmă oricum le investesc în economie. Le țin în sectorul bancar care la rândul său creditează ori investesc direct în alte afaceri. Deci, pe termen lung bugetul are de câștigat. Vă mulțumesc pentru interviu.