Un fost jucător de fotbal profesionist contestă normele care reglementează raporturile contractuale dintre jucători și cluburi. Normele în discuție, intitulate ”Regulamentul privind statutul și transferul jucătorilor” (RSTJ), au fost adoptate de Fédération internationale de football association [Federația Internațională de Fotbal Asociație ”FIFA”] – o asociație responsabilă cu organizarea competițiilor de fotbal la nivel mondial.

Aceste norme, care sunt implementate atât de FIFA, cât și de asociațiile naționale de fotbal membre ale sale se aplică, printre altele, unei situații în care există un litigiu între un jucător și un club cu privire la rezilierea unui contract fără motiv întemeiat. În asemenea cazuri, jucătorul respectiv și orice club care dorește să îl angajeze sunt obligați în solidar la plata oricărei indemnizații datorate fostului său club. Jucătorului și noului club li se pot aplica de asemenea sancțiuni sportive și financiare în caz de încălcare. Mai mult, federația de care aparține fostul club al jucătorului poate să refuze să elibereze un certificat internațional de transfer noii federații la care este înregistrat noul club al jucătorului atât timp cât continuă litigiul cu fostul club.

Jucătorul de fotbal profesionist semnase un contract cu clubul de fotbal rus Lokomotiv Moscova, pentru ca un an mai târziu contractul respectiv să fie reziliat de club pentru o pretinsă încălcare ”și rezilierea fără motiv întemeiat a contractului”. Lokomotiv Moscova a sesizat Camera de Soluționare a Litigiilor a FIFA în vederea obținerii unei indemnizații, iar jucătorul a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat plata unei indemnizații pentru salariile neplătite. Jucătorul pretinde că s-a dovedit dificilă căutarea unui nou club întrucât, potrivit RSTJ, orice nou club ar fi obligat în solidar cu el la plata oricărei indemnizații care ar putea fi datorată clubului Lokomotiv Moscova.

El pretinde că un potențial acord cu clubul belgian Sporting du Pays de Charleroi a eșuat din cauza condițiilor RSTJ și a acționat în justiție FIFA și URBSFA (organismul de reglementare pentru fotbalul belgian) în fața unei instanțe belgiene pentru prejudicii și beneficii nerealizate de 6 milioane de euro.

În Concluziile prezentate, avocatul general Maciej Szpunar propune Curții să răspundă la întrebările adresate de instanța belgiană în sensul că normele FIFA care reglementează raporturile contractuale dintre jucători și cluburi s-ar putea dovedi a fi contrare normelor europene privind concurența și libertatea de circulație a persoanelor.

Acesta constată că nu există îndoieli cu privire la caracterul restrictiv al RSTJ în ceea ce privește libertatea de circulație. Aceste dispoziții sunt de natură să descurajeze și să împiedice cluburile să angajeze jucătorul de teama unui risc financiar. Sancțiunile sportive pe care le riscă cluburile care angajează jucătorul pot împiedica în mod efectiv un jucător să își exercite profesia la un club situat în alt stat membru.

În ceea ce privește regulile de concurență, avocatul general Szpunar consideră că, chiar prin natura sa, RSTJ limitează posibilitatea jucătorilor de a se muta la alte cluburi și, invers, a (noilor) cluburi de a angaja jucători, în situația în care un jucător a reziliat contractul său fără motiv întemeiat. În consecință, RSTJ, prin limitarea posibilității cluburilor de a angaja jucători, afectează în mod necesar concurența dintre cluburi pe piața recrutării de jucători profesioniști.

Restricțiile privind concurența pot fi justificate numai în eventualitatea în care au ca efect restrângerea concurenței între cluburi și dacă se dovedește că sunt necesare pentru urmărirea unuia sau mai multor obiective care sunt legitime și strict necesare în acest scop. În mod similar, restricțiile privind libera circulație a lucrătorilor pot fi justificate dacă se dovedește că este posibil să nu se aplice norma privind răspunderea solidară atunci când se demonstrează că noul club nu a fost implicat în rezilierea prematură și nejustificată a contractului jucătorului.

Normele privind eliberarea certificatului internațional de transfer ar putea fi justificate dacă se poate dovedi posibilitatea de a se lua măsuri provizorii eficiente, reale și rapide în situația în care a existat o simplă afirmație potrivit căreia un jucător nu ar fi respectat termenii contractului său, ceea ce a dus la rezilierea acestuia de către club.