O instanță a fost obligată de judecători să achite prejudiciu moral unui bărbat care a invocat încetinirea ritmului cardiac din cauza încălcării dreptului de acces la informație.

Reclamantul s-a plâns în instanță pentru faptul că Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, i-a îngrădit accesul la informație pe marginea unor dosare. În cererea sa, bărbatul a solicitat și acordarea unui prejudiciu moral de 5.000 de lei, invocând agravarea stării de sănătate: ”tensiune arterială neregulată, hipotensiune şi un ritm cardiac rar (42-45 bătăi pe minut, în loc de 60-80 bătăi care se cuvin), ameţeli, slăbiciune şi somnolenţă”.

Bărbatul a indicat că a depus în adresa Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani, cerere prin care a solicitat furnizarea informaţiei cu privire la două dosare. Pentru că nu a primit răspuns în termenii prevăzuțid e legislație, bărbatul s-a adresat în judecată pentru încălcarea dreptului la acces la informație, solicitând și prejudiciu moral.

Se pare că problemele de sănătate invocate i-au convins pe magistrați, atât pe cei din instanța de fond, cât și de la Apel.

Astfel, prima instanță a admis partial acțiunea și a constatat încălcarea drepturilor reclamantului de acces la informaţie şi de examinare a cererii în termenul stabilit de lege. Magistrații au obligat Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani, să examineze cererea de acces la informaţie depusă de către bărbat cu acordarea răspunsului la cererea de acces la informaţie în limba rusă, așa cum a solicitat acesta.

Totodată, din contul instanței pârâte s-a încasat în beneficiul reclamantului 500 de lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral, chiar dacă acesta a solicitat suma de 5.000 de lei.

Președintele Judecătoriei Chișinău a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând respingerea acțiunii bărbatului și casarea hotărârii primei instanței în partea admiterii pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral de 500 de lei. Acesta a indicat că ” dincolo de orice dubiu prin faptul că persoanei nu i s-a oferit un răspuns la o anumită cerere, nu ar trebui să conducă indubitabil la înrăutăţirea stării de sănătate a persoanei care se consideră vătămată. Or, poziţia intimatului cu privire la starea precară de sănătate cu referire la legătura cauzală cu neinformarea acestuia, este una subiectivă nefiind pertinentă, ba chiar mai mult nefiind probată în niciun mod”. Președintele instanței a mai declarat că ”circumstanţele cu privire la existenţa legăturii cauzale dintre inacţiunea apelantului de a informa intimatul şi suferinţele fizice şi psihice ale acestuia nu au fost probate, maladiile de care ar suferi intimatul nu sunt în legătură cu circumstanţele încălcării dreptului la informare”. Potrivit acestuia, s-a evidențiat și tendinţa justiţiabilului de a beneficia de o compensaţie care nu i se cuvine.

Totuși, magistrații de la apel au considerat apelul neîntemeiat și au decis menținerea deciziei instanței de fond.

Decizia magistraților de la apel poate fi contestată la Curtea Supremă de Justiție.