Un comerciant care vinde încălțăminte sport la Piața Tiraspol, cu însemnele mărcilor Adidas, Puma și Reebok, riscă să se aleagă o amendă de până la nouă mii de lei sau cu până la 60 de ore de muncă în folosul comunității. Mai exact în privința acestuia a fost întocmit proces-verbal contravențional pe motiv că a vândut încălțăminte sport a diferitor mărci de renume prin folosirea mărcii de brand. Prin urmare, agentul constator a depus în instanță un mers pentru aplicarea sancțiunii prevăzută de art. 97 din Codul contravențional. Art. 97 se referă la utilizarea ilegală a mărcii și spune că ”utilizarea fără consimţământul titularului a mărcii protejate sau a unui semn care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor sau serviciilor acoperite de semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului, aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje, precum şi utilizarea lui în calitate de ambalaj în cazul mărcilor tridimensionale, oferirea produselor sub acest semn spre comercializare sau comercializarea ori stocarea lor în acest scop, sau, după caz, oferirea ori prestarea serviciilor sub acest semn, importul sau exportul produselor sub acest semn, utilizarea semnului în publicitate, multiplicarea, stocarea sau comercializarea semnului în scopurile menţionate, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, dacă aceste acțiuni nu constituie infracțiuni,     se sancţionează cu amendă de la 60 la 90 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 120 la 180 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere sau, în ambele cazuri, cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 40 la 60 de ore”. Judecătoria de fond a decis să înceteze procesul contravențional și a făcut trimitere la jurisprudența Curții Europene, precum că ”în principiu, caracterul general al legii contravenționale şi scopul pedepselor, care are un caracter de prevenire şi pedepsire, este suficient pentru a dovedi faptul că reclamantul a fost găsit vinovat de înfăptuirea unor acţiuni cu caractercriminal în sensul articolului 6 al Convenţiei (Lauko c. Slovaciei, hotărâre din 2 septembrie 1998, Rapoarte 1998-VI, § 58). Mai mult, legea contravențională conţine prevederi referitoare la chestiuni precum: circumstanțele atenuante și agravante, responsabilitatea pentru tentativa de comitere a unei contravenţii, precum şi legitima apărare, care indică de fapt natura penală a contravenţiilor administrative”.  Instanţa a constatat că art. 97 Cod contravenţional prevede sancţiune pentru utilizarea fără consimţământul titularului mărcii protejate și a precizat că nu orice comercializare a încălţămintei a diferitor mărci de renume este sancţionată contravenţional, dar doar acea comercializare fără consimţământ. Cu toate acestea, instanţa a invocat că în procesul verbal cu privire la contravenţie, comerciantului nu i s-a imputat fapta de vânzare fără consimțământul titularului dreptului, însă doar fapta de comercializare. Asta deși vânzătorul și-a recunoscut vina precum că vinde produse contrafăcute. Totuși, magistrații au respins demersul agentului constatator.  Cazul va ajunge, însă, să fie reexaminat în instanța de fond, într-un alt complet de judecată. Asta după ce agentul constatator și avocatul Dorian Chiroșcă au depus recurs în care au precizat că vinovăţia comerciantului a fost stabilită în procesul verbal cu privire la contravenţie, prin care contravenientul nu a avut careva obiecţii la procesul verbal, fapt confirmat şi prin semnătura acestuia în rubrica obiecţiile persoanei în a cărei privinţă s-a întocmit procesul verbal.  În motivarea recursului se invocă că instanţa de fond a dat o apreciere eronată probelor prezente la materialele dosarului, concluziile formulate fiind în contradicţie cu circumstanţele cauzei şi dispozitivul hotărârii. În urma examinării recursului, Curtea de Apel Chișinău  a menționat că în judecătoria de fond nu s-a făcut o analiză multilaterală şi coerentă a tuturor circumstanțelor cauzei, iar concluzia nu a fost motivată. La fel, în hotărâre nu sunt analizate probele pe care își întemeiază soluția, cât și au rămas fără apreciere probele prezentate de către agentul constatator. Astfel, nu s-a făcut o analiză multilaterală şi coerentă a tuturor probelor, legătura între ele. La fel, magistrații din prima instanță nu au motivat concluzia în privința acceptării unor probe și, respectiv, a respingerii altor probe.