Două companii riscă să rămână fără câteva imobile, pe care le-au gajat la bancă, chiar dacă și-au plătit între timp datoriile. Reprezentanții firmelor au depus o sesizare la Curtea Constituțională prin care cer să fie verificată constituționalitatea prevederilor articolului 31 alineatul (7) din Legea cu privire la ipotecă, în care se menționează că: ”dacă debitorul a întreprins măsurile indicate în notificare sau preaviz după expirarea termenului specificat la alin. (6), acest fapt nu îl lipseşte pe creditorul ipotecar de dreptul de a continua procedura de executare a dreptului de ipotecă”. Aceștia susțin că norma este în contradicție cu normele constituționale de protecție a proprietății, iar debitorul poate fi pus în situații de expropriere și penalizare dublă fără a avea careva garanții legale. Autorul sesizării susține că procedura de notificare a debitorului despre posibilitatea stingerii datoriei într-un anumit termen, în varianta din redacția actuală a legii, este doar o etapă formală. Potrivit acestuia, respectarea normei contestate dă undă verde pentru inițierea procesului de executare și nu acordă debitorului în mod real posibilitatea să achite datoriile acumulate. Acesta mai afirmă că, chiar dacă Constituția garantează dreptul la proprietate, aceasta nu oferă totuși debitorului mecanisme reale de protecție asupra proprietății ipotecate. Sesizarea a fost depusă în cadrul unui proces în care două companii se judecă cu Banca Comercială ”Unibank” SA. Asta după ce acestea au contractat două împrumuturi și au gajat mai multe imobile din centrul capitalei. Din cauza unor probleme financiare, firmele au înregistrat o restanță la plata ratelor, iar creditorul a demarat procedura de exercitare a dreptului de ipotecă asupra bunurilor imobile. În câteva luni, companiile și-au plătit datoriile, însă creditorul a continuat procedura. Reprezentanții firmelor susțin că, de fapt, creditorul nu a urmărit încasarea restanțelor la credite, dar însușirea bunurilor pentru care ar avea un interes economic sporit, deoarece au fost evaluate la un preț de câteva ori mai mic decât valoarea reală de piață. O altă nemulțumire a debitorului este faptul că, până la inițerea procedurilor de executare, contractele au fost cesionate de 3 ori, fără acordul său.