Comunitatea de business critică  unele prevederi ale Legii nr. 30/2024 pentru modificarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova și transpunerea eronată a Convenției de la Haga privind acordurile de alegere a forului.

AmCham Moldova a adresat Ministerului Justiției o scrisoare în care indicat mai multe aspecte problematice admise în lege și solicită întreprinderea unor măsuri prompte pentru redresarea lor.

Oamenii de afaceri atrag atenția asupra faptului că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 30/2024, Codul de procedură civilă reglementa un așa numit sistem național de recunoaștere globală a acordurilor de alegere a forului, permițând părților de a ”învesti o anumită instanţă cu competenţă jurisdicţională (prorogarea convenţională).”

Pe de altă parte, noua redacție a art. 462 alin. (1) din Codul de procedură civilă, permite părților de a investi ”cu competență jurisdicțională a unei instanțe sau a mai multor instanțe specifice ale unui stat parte la Convenția privind acordurile de alegere a forului, încheiată la Haga la 30 iunie 2005.”

Astfel, Legea nr. 30/2024 are ca efect nerecunoașterea acordurilor de alegere a forului atunci când instanța aleasă de către părți este a unui stat care nu este parte la Convenția de la Haga din 2005. În prezent, parte la Convenția de la Haga sunt 28 de state (Republica Moldova urmează să devină al 29-lea stat la 1 iulie 2024): Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Muntenegru, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Singapore, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ucraina.

Noile reglementări nu permit, prin urmare, recunoașterea acordurilor de alegere a forului în cazul instanțelor de judecată din circa 170 de state ale lumii care nu sunt parte la Convenția de la Haga, adică inclusiv instanțele din Statele Unite ale Americii, statele din Europa care nu sunt membre ale Uniunii Europene, și altor economii mari precum Brazilia sau India.

Membrii asociației spun că noul sistem este ”selectiv”, fiindcă se bucură de recunoaștere doar acordul de alegere a forului în care s-a indicat instanța judecătorească a uneia dintre cele 29 de țări parte la Convenția de

la Haga din 2005.

Mai mult decât atât, Legea nr. 30/2024 nu ține cont de faptul că Republica Moldova este ținută să respecte alte tratate internaționale la care este parte și care o obligă la recunoașterea acordurilor de alegere a forului a statelor care nu sunt parte la Convenția de la Haga.

Autorii scrisorii consideră că acest efect al legii va avea urmări grave și extrem de negative pentru investitori.

Un alt aspect problematic este noua redacție a art. 462 alin. (1) care face referire doar la dreptul părților la ”încheierea unui acord de alegere exclusivă a forului”, ignorând faptul că, la modul practic, părțile încheie frecvent și acordurile de alegere neexeclusivă a forului (adică investirea cu competențe a instanțele unui anumit stat, fără a exclude competența instanțelor altui stat).

Oamenii de afaceri mai spun că, Convenția de la Haga reglementează un șir de aspecte cărora nu li se aplică, precum: aspecte de dreptul familiei, insolvența, transportul de pasageri și bunuri, concurența, poluarea marină, etc. Pe de altă parte, noul art. 462 alin. (1) se referă la toate litigiile apărute în legătură cu toate raporturile juridice civile sau comerciale.

Astfel, se poate argumenta că noua lege depășește domeniul de aplicare al Convenției de la Haga.

O altă problemă sesizată este faptul că art. 462 alin. (2) Codul de procedură civilă, cu modificările operate prin Legea nr. 30/2024, interzice părților unui contract cu caracter internațional să aleagă un for străin în materiile de competență exclusivă a instanțelor moldovenești.

Totodată, aceste trei categorii de materii de competență exclusivă contravin libertății de a alege forul, instituită de Convenția de la Haga din 2005.