Avocații din orașul Rîșcani, care oferă asistență juridică garantată de stat, se plâng că brusc clienții lor au început a renunța la dreptul la apărare. Și nu este vorba despre două-trei cazuri, dar acest fenomen a început încă din luna august 2022. De atunci, zeci de persoane cu statut de bănuit sau învinuit au renunțat să fie reprezentați de către avocați. În spatele acestor renunțări avocații consideră că ar sta reprezentanții organului de urmărire penală.

În orașul Rîșcani activează patru avocați care acordă asistența juridică garantată de stat. Este vorba de Vitalie Cucoș, Vitalie Vangheli, Victor Rusu și Constantin Rusu. Apărătorii povestesc că începând cu luna august 2022, brusc bănuiții și învinuiți au început să refuze să fie reprezentați de avocați. Cel mai grav este faptul că refuzurile erau făcute în lipsa avocaților. Cei patru avocați susțin că în perioada august 2022 și până în prezent au avut zeci de asemenea cazuri. De asemenea, de către procuratură au fost emise ordonanțe de înlăturare a avocaților din dosarele în care erau deja desemnați.

Avocații susțin că această practică a fost instituită pentru a ușura activitatea organului de urmărire penală. Și asta pentru că se consideră că avocatul din oficiu este parte a organului de urmărire penală și are drept scop autentificarea acțiunii lor, cât și convingerea bănuiților/învinuiților/inculpaților să recunoască vina. Aдвокат не должeн учить своего клиента врать а должен ему помочь признати вину – această frază ar fi fost spusă avocaților de către procurorul-șef. Apărătorii consideră că renunțarea la dreptul la apărare a clienților ar avea legătură cu intrarea în vigoare a Legii cu privire la amnistie, în 2022. Atunci, unul dintre avocați a convins doi clienți să nu achite unor agenți de influență suma de 2.000 euro pentru aplicarea actului de amnistie.

Avocații susțin că instanța de judecată, în mare parte, tolerează acțiunile procurorilor, or maxim ce fac judecătorii este să desemneze avocați deja la faza de judecare a cauzelor. Mai mult, instanța nu declară nule actele întocmite de procuror fără participarea avocatului. Totuși, recent, Curtea de Apel Bălți a casat o sentință a primei instanțe, judecată fără participarea avocatului, iar cauza a fost trimisă la rejudecare.

Curtea de Apel a menționat următoarele: ”Raportând situația din speță la prevederile legale menționate mai sus, Colegiul penal constată, că atât procurorul, cât și instanța de fond, au încălcat grav dreptul la apărare a inculpatului H.V., care este o garanție esențială a procesului echitabil. Încălcarea dreptului la apărare a dus la încălcarea altor drepturi procedurale și procesuale, care de asemenea sunt importante într-un proces penal”.

La fel, Curtea de Apel a mai concluzionat faptul că ”nici la urmărirea penală, nici în instanța de fond, inculpatul nu a fost asistat de avocat, bazându-se pe faptul că inculpatul printr-o cerere scrisă la urmărirea penală și prin expunere verbală în instanța de fond, a refuzat să fie asistat de avocat. Mai mult ca atât, procurorul și instanța de fond nu au soluționat refuzul învinuitului/inculpatului conform procedurilor legale prevăzute de normele Codului de procedură penală în prezența unui avocat (prezența fizică a avocatului cu împuterniciri) și cu emiterea actelor corespunzătoare (ordonanță/încheiere motivată). În speța dată era clar din start că învinuitul/inculpatul H.V. nu este în stare să se apere de sinestătător din motivul necunoașterii procedurilor penale și procesual-penale, necunoașterii în esență a drepturilor și obligațiunilor procesuale și procedurale, necunoașterii noțiunilor juridice, lipsei studiilor necesare, deficiențelor psihice, etc.Mai mult, lui H.V i-a fost aplicată pedeapsa închisorii, cu executare reală din sala de judecată, de aceia urma a fi asistat obligatoriu de un avocat, așa cum în speță interesele justiției o cereau”.

Apărătorii mai spun că procurorii consideră că dacă art. 69 Cod de procedură penală nu prevede expres participarea obligatorie a avocatului, atunci bănuitul/învinuitul/inculpatul nu ar avea nevoie de avocat. Respectiv, și procedura de refuzare la apărare nu trebuie respectată.

Avocații au mai povestit și alte cazuri care ridică semne de întrebare, după schimbarea generației de avocați care oferă asistență juridică garantată de stat. Mai exact, copii cu vârsta de până la 14 care săvârșeau anumite ilegalități erau recunoscuți în calitate de bănuiții, cel mai mic având vârsta de 9 ani. După mai multe plângeri depuse această practică a fost curmată, iar vinovat a fost recunoscut un ofițer de urmărire penală.

Un alt caz este faptul că un avocatul a fost numit ca apărător pe un dosar și s-a prezentat la biroul OUP. Acolo a depistat că bănuitul deja este audiat, iar el urma doar să semneze procesul-verbal. Avocatul a recomandat bănuitului să nu dea declarații, fapt ce l-a deranjat pe ofițerul de urmărire penală, care în procesul-verbal de audiere a scris ”bănuitul, până la venirea avocatului, a dat declarații și a recunoscut vinovăția, dar din cauza avocatului acesta a refuzat la declarații”. Tot pe acest dosar, peste câteva zile, pentru a fi exclus din dosar, avocatul a fost citat în calitate de martor, iar acest lucru s-ar fi făcut la indicația procurorului-șef. Ulterior, citația a fost declarata nulă, dar oricum pe dosar deja participa alt avocat desemnat. În acest caz, avocații susțin cu fermitate că a fost o tentativă prin care ofițerul de urmărire penală a pretins anumite sume de bani, însă bănuitul a refuzat să se adreseze la CNA.

Amintim că, dreptul la apărare este un drept fundamental și este considerat o cerinţă minimală şi o garanţie necesară pentru realizarea unui echilibru între interesele persoanei şi cele ale societăţii, un numitor comun în toate sistemele procedurale ale statelor democratice.