O persoană s-a adresat în instanța de judecată solicitând ca o bancă comercială să fie obligată să primească suplinirea contului cu 500 de mii de lei, dar și să-i fie achitată dobânda ratată. Conform informațiilor prezentate în hotărârea Curții Supreme de Justiție, persoana a încheiat cu filiala din Cahul a Fincombank SA un contract de depozit bancar în lei moldovenești, pe un termen de 25 de luni, cu o rata fixă a dobânzii de 15% anual. Contractul a fost încheiat cu posibilitate de suplinire a sumelor bănești, fără careva limită în acest sens. Inițial, reclamantul a plasat în cont suma de 200 de mii de lei. Ulterior, a dorit să-și suplineze contul cu încă 500 de mii de lei, însă banca a refuzat să primească banii, solicitând prezentarea documentelor care să dovedească proveniența banilor. Reclamantul a prezentat extrasul din contul de la o altă bancă, care confirmă că acești bani au fost pe numele său, dar și certificatele salariale pentru ultimii ani. Angajații băncii au refuzat, însă, să primească banii spunând că persoana nu putea să adune o asemenea sumă de bani. De asemenea, instituția bancară nu a primit declarația pe propria răspundere privind proveniența banilor, depusă de către reclamant. Prin urmare, persoana s-a adresat în instanță de judecată pentru a soluționa disputa. Reclamantul a spus că, de fapt, refuzul de a suplini contul este din cauza rate fixe, pe care banca nu dorește să o achite. Totuși, în oferta publică făcută de bancă și contractul încheiat, nu este niciun punct care să spună că instituția bancară poate să refuze suplinirea contului. Totodată, nu este stabilită o limită maximă a sumei depozitului. Banca Națională a spus, pe marginea acestui caz, că nu se implică în relațiile dintre bancă și client. Totodată, Centrul Național Anticorupție și autoritățile fiscale au verificat legalitatea resurselor financiare și nu au constatat abateri. Fincombank a spus, însă, că nu au fost prezentate documente suficiente, care ar demonstra proveniența banilor. De asemenea, pârâtul a spus că banca nu are obligația și nici dreptul de a prezenta clientului din ce cauză nu a acceptat primirea documentelor, iar instanța de judecată nu poate să oblige banca să primească o anumită sumă de bani. Doar instituția care exercită funcția de supraveghere poate să se pronunțe, însă răspunsul dat de către BNM nu a fost contestat de către reclamant. Examinând cauza, instanța de fond a decis că banca nu a avut niciun motiv să refuze suplinirea contului de depozit bancar. Cât ține de dubiile privind proveniența banilor, magistrații au remarcat faptul că, în urma verificărilor făcute de către Serviciul Fiscal și CNA, nu s-au stabilit careva derogări de la legislație și nu au fost aplicate sancțiuni. Prin urmare, judecătorii au menționat că banca era obligată să accepte cererera reclamantului și să suplinească contul bancar cu suma de 500 mii lei în condițiile expuse în oferta și contractul încheiat. Anume din aceste motive, instanța a spus că cererea reclamantului este întemeiată. Fincombank SA a fost obligată să suplinească contul bancar și să achite dobânda ratată. Magistrații au refuzat, însă, să stabilească prejudiciu moral pentru reclamant, subliniind că soluționarea litigiului și admiterea pretențiilor va constitui un motiv suficient pentru satisfacerea pretențiilor de ordin moral. Reprezentanții Fincombank au atacat decizia cu apel, însă Curtea de Apel Chișinău nu a dat curs cererii de apel şi s-a acordat termen de 15 zile din momentul recepționării încheierii, pentru lichidarea neajunsurilor si anume: achitarea taxei de stat în mărime de 11.250 lei și prezentarea apelului motivat. Banca a atacat cu recurs, iar Curtea Supremă de Justiție a ajuns la concluzia că încheierea Curții de Apel este legală, menținând încheierea instanței de apel, întrucât recurentul, contrar prevederilor art.365 alin. (4), a depus cererea de apel fără a anexa dovada de plată a taxei de stat.