Curtea Constituțională a fost sesizată să verifice constituționalitatea sintagmei ”începând cu 1 ianuarie 2012”, prevăzută de art. 226⁴ Cod fiscal. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul Andrian Paladii, BAA ”Paladii, Catan și Asociații”, în cadrul unui dosar de contestare a unui act administrativ a Serviciului Fiscal, în care s-a invocat încălcarea termenului de prescripţie pentru stabilirea obligaţiei fiscale.

Articolul contestat (Obiectele estimării prin metode indirecte) stabilește că obiecte ale estimării prin metode indirecte sunt orice venituri obținute de subiecții estimării începând cu 1 ianuarie 2012.

Autorii sesizării susțin că art. 226⁴ a fost introdus prin Legea nr.281 din 07.12.2012, în vigoare din 27.12.2012, urmând să producă efecte începând cu 01.01.2012. Potrivit avocaților, sintagma genera obligaţii fiscale și eventuale sancţiuni pentru o perioadă în care nu exista o astfel de obligaţie legală și nici sancţiune pentru neîndeplinirea acestei obligaţii.

Autorii invocă că instituirea unor reglementări legale, care impun un anumit comportament precum și anumite sancţiuni pentru neîndeplinirea acelui comportament, urmează a fi considerată o lege defavorabilă și care înrăutăţește situaţia destinatarului acelei norme. Potrivit autorilor, o astfel de normă contravine prevederilor art. 22 din Constituţie care, stabilește că nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.

De asemenea, avocații susțin că articolul contestat este contrar principiului previzibilitate normei de drept.

În sesizare se mai menționează că prevederile cuprinse la art. 226⁴ Cod fiscal, acordă organului fiscal dreptul de a efectua un control fiscal oricând pentru perioada ce începe cu 1 ianuarie 2012, în lipsa unor temeiuri clar definite, care ar putea fi considerate judicioase în fiecare caz individual. Norma plasează persoana într-o stare de incertitudine pentru un termen nedefinit și pentru circumstanțe care pot fi invocate aleatoriu. Potrivit autorilor sesizării, efectul defavorabil al neîndeplinirii la timp (timp de 4 ani) a obligaţiilor de serviciu, de către organul fiscal este pasat contribuabilului. În fapt, legiuitorul a acordat organului fiscal un termen de 4 ani (termen de prescripție) pentru constatarea oricărei încălcări a legislaţiei fiscale de către contribuabil.

Un alt temei al neconstituționalității sintagmei contestate, invocat de avocați, este faptul că aceasta duce la imprescriptibilitatea oricărei încălcări a legislaţiei fiscale începând cu 1 ianuarie 2012, iar prevederile 226² coroborate cu cele ale art. 264 (termenul de prescripție de 4 ani) ale aceleiași norme devin inaplicabile, putând să fie abrogate întrucât sunt inaplicabile. Potrivit avocaților, odată cu expirarea termenului de prescripție, persoana urmează a dispune de certitudinea și convingerea că nu va mai fi supusă căror va controale.

Autorul sesizării a solicitat declararea neconstituționalității sintagmei ”începând cu 1 ianuarie 2012”, prevăzută de art. 226⁴ Cod fiscal, în temeiul art. 22 (neretroactivitatea legii) din Constitutie, art. 23 (Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle) din Constituție și art. 54 (Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituție.